Sămânța bună
Isus, Binefăcătorul meu
Eu ți-am șters fărădelegile ca un nor gros și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu Te-am răscumpărat.
Isaia 44.22
Cel mai mare Binefăcător al tău și al meu este Isus, Fiul lui Dumnezeu, pe care dragostea pentru păcătoșii vinovați și pierduți L-a determinat să vină aici, jos, pe pământ. El S-a smerit pe Sine Însuși, S-a împovărat cu blestemul păcatului nostru, a mers ca „girant“ al nostru la judecata de pe Golgota și a purtat pe cruce pedeapsa noastră. „El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați“ (Isaia 53.5).
Cu ce I-am mulțumit? I-am dat Lui inima noastră? El ne-a chemat de atâtea ori! Am auzit noi chemarea Lui? Am înțeles-o? O, I-am întors spatele, iubind lumea și păcatul și neîntrebând de El! Dar Isus ne iubește foarte mult și dorește să ne mântuiască sufletul, să ne dea pace.
Să-L recunoaștem pe Acela care până în această zi a acționat în har cu privire la viața noastră. De multe ori – de mult mai multe ori decât ne-am putea gândi noi – El S-a rugat pentru noi, pe când moartea ne dădea târcoale, mijlocind la Tatăl ca timpul nostru de har să nu ajungă încă la capăt. Să înțelegem astăzi glasul dragostei Sale! Să ne ridicăm ochii spre Golgota, să vedem cum sângele se varsă – pentru mine și pentru tine! Dragostea Mântuitorului este acordată celui ce nu o merită, pentru ca nimeni să nu se laude vreodată înaintea lui Dumnezeu. Ce mult ne smerește acest gând, că am fost salvați fără plată printr-un har atât de bogat! Dar, în același timp, câtă recunoștință Îi datorăm acestui Mântuitor pentru o mântuire așa de mare!