Sămânța bună

Andronicus și leul recunoscător
Boul își cunoaște stăpânul și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său: dar … poporul Meu nu înțelege. Vai, neam păcătos …

Isaia 1.3,4

Un sclav roman, pe nume Andronicus, a fugit de la stăpânul lui și s-a adăpostit într-o peșteră izolată. Spre groaza lui, a observat imediat după aceea un leu intrând în peșteră. Animalul șchiopăta din cauza multelor dureri provocate de un spin mare care îi străpunsese una dintre labele din față. Andronicus a prins însă curaj și i-a tras spinul din rană; curând, leul s-a însănătoșit. Puternicul animal a devenit de acum prietenul și ocrotitorul binefăcătorului său.

Mai târziu, Andronicus a fost prins, dus la Roma și condamnat la moarte, ca toți sclavii fugiți. Trebuia să fie sfâșiat de animale sălbatice. A fost dus în arena circului, unde mii de spectatori așteptau spectacolul sângeros. Un leu uriaș a ieșit din cușcă pentru a se repezi la victima sa. Dar, când s-a apropiat de condamnat, animalul și-a recunoscut binefăcătorul și s-a culcat la picioarele lui. Toți au rămas uimiți. Întrebat despre această minune, Andronicus a povestit ce s-a întâmplat în acea peșteră. Și a fost grațiat. Această întâmplare bine cunoscută printre romani, deși trece drept una faimoasă, nu este probabil decât o legendă.

Adevărul că animalele sunt recunoscătoare se poate ușor învăța de la orice câine devotat. Iar ca să afli că oamenii sunt nerecunoscători, nu îți trebuie mai deloc experiență de viață.

Dar întrebarea se îndreaptă acum înspre noi: În ce ne privește, suntem noi recunoscători? I-am adus noi mulțumire celui mai mare Binefăcător, lui Isus, Mântuitorul lumii? Sau tot nerecunoscători am rămas?! În Coloseni 3.15 suntem îndemnați: „Fiți recunoscători!“.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 1 Samuel 9.1-14 · Psalmul 91.1-8