Sămânța bună

Reformatorul Pierre Viret (1)
Amintirea celui drept este binecuvântată … Cine are o inimă înțeleaptă primește poruncile …

Proverbe 10.7,8

În această zi se împlinesc ٤٥٠ de ani de la plecarea în veșnicie a reformatorului protestant, elvețianul Pierre Viret. Aflând de moartea acestuia, un cancelar din Berna a mărturisit: „Am plâns, dar nu pe acest frate eliberat acum de mizeriile acestei lumi, ci am plâns biserica lipsită de un astfel de slujitor. Aș fi peste măsură de mâhnit dacă n-aș ști că el este acum lângă Domnul, unde nădăjduiesc să-l întâlnesc în curând“.

Pierre Viret a fost nu un inițiator, ci un continuator al lucrării pe care alții o începuseră. A dat dovadă de caracterul unui adevărat evanghelist, al unui ascultător fidel de îndemnul adresat lui Timotei: „Vestește Cuvântul, stăruie asupra lui, la timp și nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura“ (2 Timotei 4.2).

El vestea adevărul oriunde se afla: în hale, în piețe publice, în cimitirele orașelor, în capele, în catedrale, pentru că deviza lui era: „Viața mea nu-mi este atât de scumpă, cum îmi este gloria lui Dumnezeu … Pentru a mă achita cu credincioșie de slujba mea, trebuie să uit de tot ce aș putea avea mai scump pe lume, chiar și de propria-mi viață“.

Pierre Viret insista mereu asupra valorii principiilor de căpătâi: „Ce ați auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce ați auzit de la început, și voi veți rămâne în Fiul și în Tatăl“ (1 Ioan 2.24). El afirma deseori că „prin învățătură, în mod deosebit, se pot corecta erorile și abuzurile“. Scriptura era considerată de el ca fiind unica regulă pentru viața de credință.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.27-36 · Efeseni 4.25-32