Sămânța bună
Subordonare și pace
Da, Tată, pentru că așa este plăcut înaintea Ta!
Matei 11.26
Cât de mult L-a durut pe Domnul Isus că a fost respins de oamenii din Israel! Ei L-au numit un mâncător și un băutor, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor. Localitățile Horazim, Betsaida și Capernaum, în care El a făcut cele mai multe minuni de vindecare a bolnavilor, L-au respins.
Domnul a simțit puternic această lepădare din partea poporului Său. Simțămintele și gândurile Sale au fost exprimate de profet prin cuvintele: „Dar am spus: Degeaba M-am muncit, pentru nimic și fără folos Mi-am epuizat puterea. Dar dreptul Meu este la Domnul și răsplata Mea la Dumnezeul Meu“ (Isaia 49.4).
Isus Hristos S-a supus lui Dumnezeu și în această situație înjositoare, deși Îl durea că tocmai iudeii învățați, care puteau citi în Vechiul Testament despre venirea Sa, Îl respingeau. De aceea El a spus: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și învățați și le-ai descoperit pruncilor“ (Matei 11.25).
Cuvintele „Da, Tată, pentru că așa este plăcut înaintea Ta!“ arată că Domnul Isus Se desprindea de împrejurările apăsătoare. El avea o pace interioară adâncă, pentru că spusese „da“ căilor lui Dumnezeu. Smerirea și ascultarea Sa au fost desăvârșite.
Ascultător, El a purtat blestemul pentru vină.
Tăcut, supus, El S-a plecat sub mâna Ta divină.
A coborât chiar în mormânt, ne-a împăcat cu Tine,
Iar Tu I-ai dat cinstire.