Sămânța bună
Henry Martyn (3)
Ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.
1 Corinteni 4.2
Henry Martyn a locuit în sud-vestul Iranului un an, timp în care a terminat această nouă lucrare. A întreținut numeroase discuții cu lideri musulmani, cu șeici, cu prinți, cu oameni de știință și cercetători, apărând cu hotărâre adevărurile creștinismului. Era foarte apreciat și ascultat cu admirație, datorită cunoștințelor pe care le avea. După ce a plecat din Iran, în drumul spre Anglia, fiind foarte slăbit de boala gravă pe care o avea, a murit în orașul Tokat, din Armenia, la vârsta de 31 de ani.
Nu știm de ce Dumnezeu a permis ca Henry să-și termine călătoria pe pământ așa de repede. Dar știm că Henry Martyn a fost un pastor credincios și sârguincios, misionar devotat și plin de râvnă, traducător neobosit al Scripturilor și predicator al evangheliei printre păgâni. Trăsătura sa cea mai de preț a fost însă smerenia. Henry Martyn a strălucit ca o lumină în lume, ținând sus Cuvântul vieții. Colegii misionari l-au apreciat pe Henry Martyn pentru evlavia sa. Unul dintre ei a scris: „O, dacă am putea să-l ajungem în excelența gândirii, în înălțimea evlaviei, în ascultare, în iubirea pentru alții, în dorința sa aprinsă de a face bine altora, în înțelegerea sa asupra voii lui Dumnezeu…“.
Henry Martyn a fost un mare exemplu pentru cei din vremea lui, dar și pentru noi astăzi. „Cine sunt cei mai răi oameni din lume?“, l-a întrebat un învățător musulman. „Cei ce-și cunosc datoria, dar n-o împlinesc“, a fost răspunsul lui Martyn. Cu siguranță, el și-a cunoscut și și-a îndeplinit datoria. Deși a trăit puțin, a trăit frumos.
O astfel de trăire să ne însuflețească și pe noi pe calea vieții!