Sămânța bună
Rugăciunea, respirația sufletului
Faceți în tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și cu rugăciune pentru toți sfinții.
Efeseni 6.18
Rugăciunea este vitală pentru cel credincios. O facem noi cu ardoare? Versetele de mai jos, care pun în lumină diferite forme de rugăciune, ne încurajează să practicăm și noi, la timp și nelatimp, rugăciunea:
„Îmi vărsam sufletul înaintea Domnului“ (1 Samuel 1.15) înseamnă să-I spui lui Dumnezeu, în rugăciune, fără nicio reținere, toată tristețea ce te apasă.
„Îmi ridic ochii spre munți“ (Psalmul 121.1) înseamnă să cauți ajutor la Acela care este Atotputernic și Suveran și care vede tot ce se petrece pe acest pământ.
„Vorbesc în inima mea“ (Geneza 24.45) înseamnă să te dezlipești de problemele momentului, pentru a te refugia la Dumnezeu, înseamnă să părăsești domeniul omenesc, pentru a pătrunde în domeniul divin.
„Cer ajutorul lui Dumnezeu“ (Iov 12.4) înseamnă a implora, a face apel la Acela care ține totul în mâna Lui.
„Strig către Domnul“ (Psalmul 142.1) înseamnă să te rogi cu toată puterea pentru o nevoie urgentă.
„Sufletul meu suspină“ (Psalmul 84.2) înseamnă să te rogi fără să formulezi propoziții, doar să-ți îndrepți gândul către Domnul.