Sămânța bună
Ce înseamnă de fapt pocăința? (2)
Cine nu-L crede pe Dumnezeu L-a făcut mincinos.
Cine nu va crede va fi condamnat.
1 Ioan 5.10; Marcu 16.16
Biblia, Cartea lui Dumnezeu, este o oglindă în care omul se poate vedea așa cum îl vede Dumnezeu. După cum un doctor verifică cu exactitate starea bolii și cauzele acesteia la pacientul său înainte să înceapă tratamentul, tot așa Dumnezeu îl cercetează temeinic pe om. El ne spune: „Păcatul domnește în viața ta. Dacă vei trăi așa mai departe, vei sfârși în pierzare“. Înainte ca Dumnezeu să-mi poată dărui mântuirea Lui, trebuie să accept ce spune Dumnezeu despre mine.
Când omul își recunoaște starea lui, are dorința sinceră să se întoarcă la Dumnezeu și să se îndepărteze de tot ce l-a despărțit până acum de El. Omul devine conștient că, de fapt, trăiește fără Dumnezeu; apoi Îi predă Lui întreaga viață. Așa citim în Biblie despre credincioșii din Tesalonic: „V-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului Celui viu și adevărat“.
Duhul lui Dumnezeu, Cel care îl conduce pe om la pocăință, este și Cel care îl conduce la credința în Isus Hristos. Prin El, omul primește iertare și viață veșnică și harul necesar pentru a putea trăi după voia lui Dumnezeu.
Când „fiul pierdut“ și-a venit în fire, a zis: „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta … Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și a fost cuprins de milă față de el, a alergat și a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult“ (Luca 15.18,20).
Așa îl întâmpină Dumnezeu pe orice om păcătos care se întoarce cu această gândire la El.