Sămânța bună

„Tată, unde voi merge?“
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.16

O tânără, singurul copil al unui om bogat care nu voia să știe nimic de Dumnezeu și de Cuvântul Său, era grav bolnavă. Medicul le-a spus părinților că boala fetei îi va aduce în curând sfârșitul. Sărmana fată știa că situația ei era fără speranță și era cuprinsă de o mare teamă. „Tată“, a spus ea într-o zi, „eu trebuie să mor. Unde voi merge?“. Tatăl nu i-a dat niciun răspuns. Atunci bolnava s-a adresat mamei: „Mamă, mă tem atât de mult de moarte. Poți să-mi spui ce trebuie să fac pentru a merge în cer?“. Dar nici mama nu știa ce să-i răspundă, ci plângea cu amar. În sfârșit a intervenit tatăl: „Copilă dragă, tu ai fost întotdeauna o fiică bună și ascultătoare, ai mers regulat la biserică, așa că nu îți lipsește nimic“. „Dar, tată, simt că acestea nu ajută. O, întunericul acesta!“

Fiica bolnavă era îngrijită de o fetiță care cunoștea un slujitor al lui Dumnezeu. Când părinții nu au mai știut ce să facă, fetița a primit aprobarea de a-l chema pe acel predicator care, după o scurtă conversație cu bolnava, i-a spus: „Ce vă lipsește este Domnul Isus Hristos care Și-a dat sângele și pentru păcatele dumneavoastră acolo, pe crucea de la Golgota“. El i-a adus vestea cea bună și ea a primit însetată Cuvântul: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5.8). „O, ce dragoste! Ce har!“ Acestea au fost pentru ea ultimele cuvinte, dar pentru tine, care vrei acum să te împaci cu Dumnezeu, pot fi primele cuvinte care să marcheze o viață nouă.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Numeri 11.24-35 · Matei 8.14-22