Sămânța bună
Nevoia de ocrotire
Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!
Psalmul 16.1
Cuvintele acestei rugăciuni exprimă încredere. La baza acesteia stă legătura dragostei și a afecțiunii, chiar și atunci când nu cunoaștem nici care va fi răspunsul concret și nici felul în care ne va veni ajutorul lui Dumnezeu.
„Păzește-mă, Dumnezeule!“ – În această rugăciune, în care cerem să fim păziți, dezvăluim nevoia de protecție, de siguranță și de odihnă. Ne dorim ocrotire în problemele noastre, în toată neliniștea și agitația vieții noastre. Rugăciunea este adresată lui Dumnezeu, pentru că El este, într-adevăr, un Ocrotitor pe care ne putem baza. Și El nu numai că poate să ne ocrotească, ci și vrea să ne ocrotească, iar El ne va ocroti într-un mod desăvârșit și deplin.
„… căci în Tine mă încred!“ – Să-L căutăm pe Dumnezeu. Când ne găsim într-o situație dificilă sau când suntem copleșiți de gânduri apăsătoare, știm că nu putem găsi nicăieri altundeva ajutor; numai El ne poate da siguranță. Să-L căutăm cu toată inima, pentru că numai la El găsim adăpost în fața dușmăniilor, a neînțelegerilor, a gândurilor fără rezolvare, a cuvintelor usturătoare.
Căutând adăpost doar la El, la Domnul și Dumnezeul nostru, cerem în rugăciunea noastră ca El să ne păzească. Numai la El suntem în siguranță, protejați ca într-o colibă în munți în timpul unei furtuni sau ca în casa noastră după o zi dificilă. Sufletul nostru este mângâiat și sigur în brațele Dumnezeului nostru, ca un copilaș care aleargă în brațele mamei sale și se ascunde acolo.
Doamne, ține-mă strâns și nu mă lăsa! Păzește-mă; pune-mă în siguranță! Când sunt lângă Tine pot să respir ușurat și sunt liniștit! – Mulțumesc, Doamne, că Tu mă iubești așa de mult!