Sămânța bună
„Dar nu mă arunca la fier vechi!“
Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule: ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
Psalmul 66.10
Un fierar a avut parte de mult necaz și grijile năpădeau adesea peste el. Atunci vecinul lui i-a zis: „Tu spui că Dumnezeul tău este plin de dragoste, dar El ți-a dat în ultimul timp numai greutăți“. Fierarul a luat o bucată de metal, care se afla în fierăria lui, și a spus: „Vezi această bucată de fier? Ca să devină folositoare, trebuie să fie rezistentă. O pun în foc până se încălzește și ajunge de culoare albă. Apoi o așez pe nicovală și o bat de două-trei ori, ca să văd dacă suportă călirea. Dacă o suportă, o arunc în apă, o pun din nou repede în foc și apoi încă o dată în apă. Abia atunci pot face ceva folositor din ea. Înțelege-mă corect: Dumnezeu m-a condus prin încercări, ca să vadă dacă suport oțelirea. Eu Îl rog să mă ajute să o suport în tăcere. Și mă mai rog în fiecare zi: «Doamne, dacă Tu vrei, pune-mă sau în foc, sau în apă, dacă e necesar, dar nu mă arunca la fier vechi»“.
Probabil, viața noastră de creștini este plină de greutăți și de încercări. Dar Domnul nu ne-a promis că vor dispărea după întoarcerea noastră la El. Ceea ce a promis Domnul și Mântuitorul nostru este că va fi cu noi, ca să le putem suporta. Așa cum fierul devine rezistent dacă este călit, tot așa și noi devenim puternici prin încercările pe care le traversăm. Dumnezeu ne vrea creștini bine „căliți“, pentru ca astfel să ne poată folosi spre lauda harului Său.