Sămânța bună

Strategia leneșului
Din cauza frigului, leneșul nu ară; el va cerși la secerat, căci nu va avea nimic. Sfatul în inima unui om este ca o apă adâncă.

Proverbe 20.4,5

Scriitorul francez Voltaire avea un servitor peste măsură de leneș. Într-o zi, scriitorul trebuia să plece undeva. În vremea aceea, străzile erau pline de noroi și astfel încălțămintea trebuia să fie curățită după fiecare ieșire. Servitorul a fost anunțat că stăpânul trebuia să plece, însă acesta, fiind leneș, nu a curățat încălțămintea.

— Pentru ce să vi le mai curăț, dacă peste două ore vor fi iarăși murdare?, a zis sluga.

Voltaire a încălțat cizmele, așa murdare cum erau, a plecat și nu a zis nimic, prefăcându-se că uită să lase cheia de la cămara cu alimente. Servitorul a observat și a fugit după el.

— Stăpâne, ați uitat să-mi lăsați cheia de la cămară; eu ce mănânc?

— Dragul meu, pentru ce să mănânci, dacă peste două ore vei fi la fel de flămând?

Cineva a afirmat: „Multe răutăți i-a învățat pe oameni lenea“. De omul leneș se apropie nu numai lipsa, ci și diavolul, cu patimile și ispitele lui. Când diavolul prinde pe cineva că stă degeaba, îl pune la lucru: îi dă unelte și în curând îi dă și plata. Și apoi să ne gândim la nenorocirile din multe familii. Mântuitorul a spus că, pe când dormeau oamenii, vrăjmașul a semănat neghină. Să ne lăsăm atenționați de aceste cuvinte ale Mântuitorului!