Sămânța bună
Să suferi nevinovat
Și Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să găsească favoare înaintea mai-marelui casei turnului.
Geneza 39.21
Pentru că nu a cedat ispitei păcatului, Iosif a ajuns în temniță. Temător de Dumnezeu – aceasta era acuzarea lui. Trebuia să sufere fără să existe, așadar, un motiv întemeiat. Pentru el, o conștiință bună înaintea lui Dumnezeu era mai prețioasă decât o viață plăcută, deși condițiile din închisoare nu erau ușoare. Psalmul 105.18 dă glas durerii sale: „I-au strâns picioarele în butuci“.
Dumnezeu a văzut că Iosif a rămas statornic și că nu a păcătuit nici când a fost ispitit, nici când încercarea devenea tot mai grea. Acest tânăr suferea în închisoare fără să se revolte. Pentru a-i întări credința, Domnul i-a arătat lui Iosif că era cu el și că aprecia credincioșia lui. Domnul l-a eliberat din închisoare, deși nu imediat. Tot Domnul a făcut ca Iosif să fie bine văzut de supraveghetorul închisorii.
Această istorie veche din Biblie este foarte actuală. Dacă tinerii nu se lasă seduși de păcat, pentru că vor să păstreze o conștiință bună, vor suporta consecințele. Dumnezeu este de partea lor, îi întărește pe cale și le dăruiește pacea Sa în inimă. Dumnezeu aprobă și apreciază o viață trăită cu evlavie și supunere față de El: „este un lucru demn de laudă dacă cineva, pentru conștiința lui față de Dumnezeu, suferă întristare, îndurând pe nedrept“ (1 Petru 2.19).