Sămânța bună
Căutați
Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!
Matei 5.6
Când misionarul Williams a vestit evanghelia pe insulele Pacificului de Sud, un olog sărman a crezut în Domnul Isus, cu toate că el nu putea niciodată să facă drumul spre stația misionară, așa ca toți ceilalți locuitori ai micului sat, pentru a auzi acolo Vestea Bună. După o boală gravă, mâinile și picioarele sale ajunseseră așa de strâmbe, încât nu putea să se deplaseze decât târându-se pe genunchi.
Într-o zi, când Williams a trecut pe lângă coliba în care locuia bolnavul, acesta s-a târât până la misionar și a spus tare:
— Fii binevenit, vestitor al lui Dumnezeu! Fii binevenit, pentru că tu ai adus lumină în această țară întunecată! Ție îți datorăm vestea mântuirii!
Williams s-a mirat de cuvintele bolnavului. Dar, după o discuție scurtă cu el, a observat că inima sărmanului bolnav aparținea Domnului Isus și avea o cunoștință clară cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.
— De la cine știi toate acestea?, l-a întrebat mirat Williams.
— De la tine! Cine altcineva să ne aducă această veste?
— Dar nu te-am văzut niciodată la stația misionară, a răspuns misionarul.
Atunci bolnavul i-a explicat:
— Întotdeauna când vecinii mei se întorceau de la locul unde se vestise Cuvântul lui Dumnezeu, mă așezam la marginea străzii și mă adresam oamenilor. Unul știa ceva, altul altceva, iar când adunam toate spusele lor, aveam predica. Și astfel L-am găsit pe Mântuitorul.