Sămânța bună
Unde vei fi peste câțiva ani?
Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei, ca floarea ierbii; iarba s-a uscat și floarea a căzut, dar Cuvântul Domnului rămâne pentru veșnicie.
1 Petru 1.24,25
În urmă cu aproximativ 4.500 de ani, puternicul împărat al Egiptului, Khefren, poruncise înălțarea unei piramide uriașe, ca monument funerar în care avea să fie păstrată pentru posteritate amintirea gloriei sale.
În anul 1799, Napoleon, pe atunci generalul Bonaparte, se afla la această piramidă și i-a fost prezentat cadavrul mumifiat al faraonului egiptean. Acesta a fost un moment solemn pentru Napoleon. Cât de puternic fusese odată acest faraon! Ce mai rămăsese din el? O mumie chircită, maronie. Napoleon și-a scos pălăria și a privit sobru și fără să clipească la cadavrul acelui bărbat care dominase milioane de oameni.
Pe atunci, generalul se afla abia la începutul carierei sale și încă nu sosise timpul când avea să devină spaima Europei. Șaisprezece ani mai târziu trecuse și timpul său. Împărăția sa înălțată cu sânge și lacrimi era acum sortită căderii, iar el, un exilat pe insula Elena, de unde mai târziu avea să se și stingă din viață.
Ce este viața omului? O ascensiune, o strălucire și o prăbușire! Curând trece și „împărăția“ noastră. Suntem doar un abur care piere. Moartea nu-i scutește nici pe cei mari, nici pe cei mici. După moarte, fiecare va trebui să dea socoteală de faptele sale în fața lui Dumnezeu, în fața Celui care cunoaște și vede totul. De aceea este important să avem vina noastră iertată și viața veșnică asigurată prin credința în Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul.