Sămânța bună

„Eu nici măcar n-am știut că m-am rătăcit!“
„Eu Însumi Îmi voi paște oile …“, zice Stăpânul Domnul. „Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită“.

Ezechiel 34.15,16

Micuța Lisa urma să facă o călătorie împreună cu mama ei. Tatăl le-a condus la gară. Pe peron, tatăl și mama stăteau de vorbă. Între timp trenul a sosit și ei abia acum s-au uitat după fetița lor. Unde era Lisa?

Disperați, părinții alergau printre oameni și strigau: „Lisa, Lisa!“. Trenul urma să plece în câteva minute. Dar, în ultimul moment, cea care a fost pierdută a venit alergând spre tatăl ei. Plângând a spus: „Eu nici măcar n-am știut că m-am rătăcit!“. Mama a urcat repede, iar tatăl a ridicat-o pe Lisa în vagon și imediat trenul a pornit.

Cât de mulți oameni se aseamănă cu această fetiță! Ei s-au îndepărtat de Dumnezeu. El îi caută, dar ei se gândesc că nu-i pentru ei chemarea Lui. Poate chiar citesc în Biblie că Domnul Isus a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut“ (Luca 19.10). Dar nu răspund, pentru că nu știu sau nu vor să admită că sunt pierduți.

Apostolul Pavel ne-a scris că Hristos a murit pentru cei fără Dumnezeu, pentru păcătoșii și dușmanii lui Dumnezeu. Dar mulți oameni spun: „Aceasta nu se referă la mine!“. Și totuși, oricine consideră că, în propria lui dreptate, deci fără credința în jertfa lui Isus, ar putea să stea înaintea lui Dumnezeu, se înșală. Din Cuvântul lui Dumnezeu suntem învățați și cum să ne recunoaștem starea pierdută și cum să fim gata pentru a ne lăsa găsiți de dragostea Salvatorului.