Sămânța bună

Mărturia generalului (4)
Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.

1 Timotei 6.6,7

În primăvara anului 1896, Georg von Viebahn a înțeles că pentru el venise timpul să renunțe la serviciul în armată. Și a făcut acest pas de cotitură. Georg și-a păstrat în Stettin doar domiciliul, pentru că de acum avea înainte un vast câmp de misiune. Întâi în Berlin, apoi în diferite locații de garnizoană, el a început să țină înaintea ofițerilor prelegeri de evanghelizare, care au fost însoțite de o mare binecuvântare. Începând din anul 1899 a redactat publicația trimestrială „Sabia și pavăza“, prin care aducea Cuvântul lui Dumnezeu nu numai acelora dintre ofițeri care erau nemântuiți, ci și acelora care veniseră deja la credință și cărora voia să le slujească cu mai mult zel. Foarte curând, la aceste publicații s-au adăugat și unele periodice care conțineau studii zilnice, foarte concise. Georg von Viebahn a fost neobosit în lucrarea Domnului. Era convins că evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. Când se afla în călătorie pentru vestirea evangheliei, ziua era activ în predicare, iar noaptea, când gazdele lui dormeau, lucra deseori ore în șir la publicațiile sale. În afară de acestea, el a mai publicat unele lucrări despre practica vieții creștine în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, dintre care cele mai cunoscute sunt cele despre familie și despre căsătorie. Remarcabilă este și lucrarea: „Ce am găsit la creștinii care se adună numai în Numele lui Isus“.