Sămânța bună
Mărturia generalului (1)
Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este schimbare.
Iacov 1.17
În toate timpurile și din toate categoriile sociale, Dumnezeu a avut martorii Săi credincioși. Unul dintre aceștia a fost generalul Georg von Viebahn (1840-1915). El descindea dintr-o familie pe care împăratul Friedrich Wilhelm I, în anul 1728, o ridicase la rangul de nobilime prusacă și care a dat statului mulți ofițeri și funcționari. După ce și-a luat examenul de maturitate a dorit să continue tradiția familiei și să devină soldat.
Încă de la vârsta de cincisprezece ani, prin intermediul unui camarad de joacă credincios, care îi vestise evanghelia, L-a primit prin credință pe Domnul Isus ca Mântuitor al său personal. După bacalaureat, în anul 1859, și-a început cariera militară la un regiment al trupelor de elită din Berlin. Subiectul rugăciunii sincere a lui Georg a fost ca el să poată da permanent mărturia unui ucenic devotat al Domnului și Mântuitorului său.
Georg von Viebahn s-a căsătorit în anul 1869 cu Christine Ankersmit. Soții cercetau adesea împreună Cuvântul lui Dumnezeu. Soția lui Georg cunoscuse deja în tinerețe în Anglia câțiva creștini care se strângeau în Numele Domnului Isus după modelul primilor creștini, fără să aibă o denumire proprie deosebită. Cu un astfel de cerc de frați s-au strâns și ei în Wiesbaden (Germania), unde a fost primul lor domiciliu comun, având dorința sinceră să stăruie „în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni“.