Sămânța bună
Să luăm seama!
Cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor și de fiul omului, care trece ca iarba, și să uiți pe Domnul … care a întins cerurile și a întemeiat pământul?
Isaia 51.12,13
Era în anul 1945. Într-o zi, un avion american a aruncat manifeste deasupra Hiroshimei. În manifeste, oamenii erau avertizați să părăsească orașul. Poliția militară a interzis oamenilor să citească manifestele și a ordonat să fie strânse și predate autorităților. „Este încă o capcană pe care încearcă să ne-o întindă diabolicii de americani și sălbaticii de englezi“, li se spunea oamenilor. De altfel, ordinul de a nu citi manifestele nu avea niciun rost. Oamenii credeau cu atâta tărie în neînfrângerea Japoniei, încât nu le-ar fi dat crezare chiar dacă le-ar fi citit. O, dacă ar fi crezut oamenii cele scrise în manifeste, dezastrul din august 1945 nu ar fi fost chiar așa de mare!
Cât de necugetat este gândul de a nu da crezare avertismentelor cu privire la mântuirea sufletului! Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne avertizează în acest sens. Marele împărat David a spus odată către Dumnezeu: „Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține!“ (Psalmul 39.5). Trecerea noastră din viață sau încheierea timpului de har se poate produce într-o clipă. Atunci nimeni nu se va mai putea întoarce la Dumnezeu, nimeni nu va mai putea primi iertarea păcatelor prin credința în Isus Hristos. Să luăm seama!