Sămânța bună

Neputința omului
În mine este voința, dar nu este puterea de a face binele. Căci nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac!

Romani 7.19

Ați încercat vreodată să vă lăsați de păcatele voastre și să fiți mai sfinți? Toți cei care au încercat să fie mai buni prin eforturile proprii au suferit un mare eșec. Unii au mers la biserică și au încercat să fie religioși; dar prin aceasta nu s-au făcut mai buni. Dumnezeu cunoaște întreaga noastră neputință și starea noastră. El nu ne-a văzut numai vinovați, ci și fără puterea de a ne face mai buni. Dumnezeu a văzut că suntem pierduți. Dacă cineva vrea să fie mântuit, trebuie să știe că aceasta nu se poate face decât numai prin credința în Mântuitorul. Orice strădanie proprie de a ne salva pe noi înșine dovedește doar adevărul că suntem pierduți. E ca și cum unui om care se îneacă i se strigă de pe mal să se autosalveze. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său „ca să caute și să mântuiască ce era pierdut“ (Luca 19.10). Domnul Isus Hristos este unicul Mântuitor: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți“ (Fapte 4.12). „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu“ (Efeseni 2.8).

Adevărul lui Dumnezeu descoperă greșelile noastre. Să ne gândim tot timpul că omul, în starea lui firească, nu doar că se află în întunericul spiritual, ci el însuși este întuneric. Pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, pentru a primi mântuirea, omul trebuie să accepte calea oferită de Sfânta Scriptură.