Sămânța bună
Hotărârea birmanului
Mai mult decât atât, privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca gunoaie, ca să câștig pe Hristos.
Filipeni 3.8
Un birman crezuse în Domnul Isus. Atunci i-a spus soției că el a devenit creștin și că voia să se lase botezat, acesta fiind un act de ascultare după ce a afirmat că s-a pus de partea lui Isus. Soția a răspuns enervată: „Lasă-te botezat dacă vrei. Dar în niciun caz eu nu vreau să fiu soția unui creștin. Nu mai vreau să trăiesc cu tine“.
Soțul ei a implorat-o: „Te rog, nu pleca! Eu sunt acela care am devenit altfel, de aceea eu ar trebui să fiu cel care are de suferit. Ale tale să fie cele unsprezece bivolițe, cele șase câmpuri de orez, casa și grădina de banane, totul să-ți aparțină ție. Iar eu mă voi duce să fiu botezat“.
Omul a pus în aplicare această ofertă. El Îl primise din toată inima în viața lui pe Isus Hristos ca Salvator și Domn și era hotărât să se recunoască de partea Lui prin botez. Această fermitate, care în trecut îi lipsea soțului, a pus-o pe gânduri pe soție: dacă el era gata să părăsească toate acestea, care până atunci îi erau atât de importante, doar pentru a-L urma pe Isus, atunci acest Isus trebuie să fie mai mare decât tot ceea ce ei cunoscuseră până atunci! Și ea a devenit până la urmă o creștină.
„Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă, sau soție, sau frați, sau părinți, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu, și să nu primească mult mai mult în veacul acesta, iar în veacul viitor, viață veșnică“ (Luca 18.29,30).