Sămânța bună

Farul
Umblați deci ca niște copii ai luminii.

Efeseni 5.8

Într-un far la mare locuia un paznic credincios împreună cu familia sa. Ei se încredeau pe deplin în Domnul Isus.

Într-o zi a venit la ei cineva în vizită.

— O, ce îngrozitor este să locuiești aici! a exclamat oaspetele, când a auzit valurile puternice ale mării bătând în stânca pe care era construit farul.

— Noi nu ne facem griji, a răspuns paznicul, stânca este de neclintit. De asemenea, farul este o construcție stabilă. De mult timp locuim aici, iar înaintea noastră au trăit alții în acest turn. Niciodată nu ne-am gândit că am putea să pierim aici. Numai de ceva suntem îngrijorați: ca ferestrele să fie permanent foarte curate, pentru ca lumina din far să se vadă până departe noaptea și astfel vapoarele să găsească drumul cel bun chiar și atunci când este furtună.

Dacă mântuirea noastră este întemeiată pe Hristos, „Stânca veacurilor“, atunci stăm pe o temelie sigură. Dumnezeu și Cuvântul Său nu se vor clătina niciodată. Dar grija noastră să fie ca lumina noastră, primită de la El, să lumineze cu putere în jur. Aceasta înseamnă să mergem în credincioșie pe calea noastră în această lume. Doar atunci poate Hristos, Lumina adevărată, să lumineze prin noi în lume.