Sămânța bună

O nouă sursă de apă
Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete … apa pe care i-o voi da Eu se va face în el un izvor de apă.

Ioan 4.14

În urmă cu câțiva ani a avut loc o întâmplare care este o vie ilustrație a adevărului măreț că toți avem nevoie de o nouă sursă de apă spirituală. Fântânile unui oraș fuseseră poluate de apele reziduale. S-au luat măsuri pentru a le epura, dar lucrul acesta nu a fost posibil. În cele din urmă, un expert le-a transmis autorităților că nu pot lua apă dulce și curată din niște fântâni contaminate cu deșeuri și că deci va trebui să construiască o fântână nouă, în alt loc.

Cât de adevărat este lucrul acesta în viața spirituală! Omul natural (firesc) este ca acea fântână poluată: întinat și corupt. Ceea ce a trebuit să facă Dumnezeu a fost să lase deoparte fântâna murdară, să-l înlăture pe omul vechi. Așa că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru a fi un nou Izvor, un Izvor de acea apă spirituală de care omul are nevoie. Ca și în cazul fântânilor, noi și poziția noastră cea veche, cu „reziduurile, pietrele și nisipul“ din ea, trebuie să fim dați deoparte: suntem nefolositori. Prin crucea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, credinciosul, care odinioară era păcătos, a fost judecat și dat deoparte cu totul. Nu doar că păcatele sale au fost îndepărtate, ci și natura care le producea este îndepărtată: „Căci dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi“ (2 Corinteni 5.17).