Sămânța bună
Ce sens au loviturile sorții? (1)
Tu mustri pe om și îl lovești pentru fărădelegea lui; îi consumi, ca molia, frumusețea lui. Da, orice om este doar o suflare!
Psalmul 39.11
Dumnezeu trebuie să-i conducă adesea pe oameni pe căi grele, pentru ca ei să se intereseze de El și să se întoarcă la El.
Pe o astfel de cale grea a trebuit să treacă și tânăra familie Lindemann.
Ei erau oameni sănătoși și înstăriți și nu cunoșteau necazurile. Când s-a născut micuțul Markus, fericirea familiei lor părea să fie deplină. Micuțul era un băiețel vioi.
Dar a venit o lovitură puternică. Markus s-a îmbolnăvit și, cu toate că părinții au consultat cei mai buni medici și au făcut totul pentru viața micuțului lor iubit, starea lui a devenit văzând cu ochii tot mai rea. Până la urmă, Dumnezeu, ale Cărui gânduri și căi sunt mai înalte decât ale oamenilor, a luat copilul acasă la El. Acum toată bucuria din casă s-a spulberat. Doborâți la pământ și într-o tristețe de nespus, părinții s-au ocupat de pregătirile pentru înmormântare.
Predicatorul din acea localitate, chemat pentru serviciul de înmormântare, era un om credincios. El avea înainte o misiune grea, căci nici tatăl, nici mama nu voiau să știe ceva despre dragostea lui Dumnezeu. „Nu, nu“, striga mama, „Dumnezeu nu este dragoste, Dumnezeu este crunt! El ne-a luat cea mai mare comoară și ne-a distrus fericirea familiei!“.