Sămânța bună

Ajutor pentru alții
Croiți cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel care șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

Evrei 12.13

În anul 1929, doi germani au încercat să escaladeze muntele elvețian Matterhorn. Pentru aceasta au angajat trei ghizi și astfel au început ascensiunea pe partea cea mai abruptă și mai alunecoasă. Bărbații s-au legat între ei cu o frânghie în următoarea ordine: ghid – turist – ghid – turist – ghid. Nu au urcat decât puțin, când ultimul s-a dezechilibrat. Temporar a fost susținut de ceilalți patru, fiecare având vârful piciorului fixat în nișa pe care și-o tăiaseră în gheață, însă nu a durat mult până când a alunecat și următorul, trăgându-i și pe următorii doi după el. Singurul care a rămas pe poziție a fost primul ghid și cel mai în vârstă, care înfipsese adânc în gheață un piron. Pentru că el a rămas ferm, cei de sub el s-au putut reechilibra și astfel au fost salvați.

Putem trage următoarea învățătură din această întâmplare: Eu sunt asemenea celor care s-au dezechilibrat și au căzut, însă, mulțumesc lui Dumnezeu, sunt legat de Hristos prin legături vii. Și, pentru că El rămâne pentru veșnicie, nici eu nu voi pieri niciodată. Putem însă extinde învățătura celor petrecute pe munte și la viața de familie sau de adunare. Suntem chemați să fim imitatori ai Mântuitorului nostru. Unul sau altul este în pericol să alunece în prăpastie. Astăzi noi le putem fi lor de ajutor; mâine ne pot fi ei nouă de ajutor.