Sămânța bună

Ispita Sodomei
Avram a locuit în țara Canaan, iar Lot a locuit în cetățile din câmpie și și-a întins corturile până la Sodoma.

Geneza 13.12

Se pare că Lot nu plănuise de la început să se așeze în Sodoma. Dar nu se întâmplă așa deseori și cu noi? La început nu intenționăm să ne prindem la un jug nepotrivit cu unii oameni, dar apoi facem câțiva pași în lumea lor și vedem după aceea că suntem legați cu ei. Probabil că această hotărâre cu urmări grave își avea rădăcinile în influența soției lui Lot. Mai târziu, în ciuda poruncii îngerilor, ea s-a uitat înapoi spre cetatea blestemată și a devenit un stâlp de sare. Ea își lăsase inima acolo. Nu a crezut că Dumnezeu va distruge cetatea. Necredința ei a atras după sine neascultarea; aproape salvată, ea a căzut sub judecata lui Dumnezeu.

Un bărbat căsătorit poate fi influențat pe tăcute de soția lui ori să slujească idolilor, începând cu bogățiile, ori invers, să se îndrepte, în credință, spre o moștenire după voia lui Dumnezeu. Și tot la fel se poate spune despre o femeie căsătorită.

Indiferent cum au stat lucrurile, Lot a purtat înaintea lui Dumnezeu răspunderea pentru alegerea sa. Tot așa este și cu fiecare persoană care se lasă prinsă în mreaja necredinței, fie chiar și sub presiunea celor ai săi. În acea câmpie a Iordanului a izbucnit dintr-odată războiul. Diavolul este mereu în acțiune, pentru a provoca, între oamenii pe care îi ține în robia sa groaznică, mândrie, invidie și ambiții rele. Lot a fost luat prizonier, „pentru că locuia în Sodoma“.