Sămânța bună
Îngrijorările noastre
Smeriți-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, … aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.
1 Petru 5.6,7
Conducând un camion pe un drum forestier, un african a întâlnit o femeie bătrână care ducea în spate un coș cu lemne pentru foc. Dorind s-o ajute, a oprit și a invitat-o să urce, ceea ce ea a și făcut, mulțumindu-i. Mergând mai departe, africanul s-a uitat în oglindă și a observat că femeia stătea reținută în partea din spate a mașinii, ținând în spate coșul cu lemne. Atunci a oprit și i-a spus că poate lăsa jos coșul din spate. „Îți mulțumesc“, a fost replica ei, „dar nu doresc să te deranjez prea mult. Ai fost amabil că m-ai ajutat, așa că am să îmi fac partea mea ducând încărcătura, ca să nu fie prea mult pentru tine“.
Poate ne amuzăm de simplitatea și de înțelegerea greșită a acestei femei. Dar nu procedăm oare și noi la fel? Avem o povară care este prea grea pentru noi; mergem la Domnul Isus, iar El ne ajută, dar nu vrem să lăsăm povara cu totul. Poate o lăsăm pentru puțin timp, dar apoi revenim pentru a o lua din nou. Este aceasta o simplă ignoranță? Nu cumva este mai degrabă necredință? Mântuitorul dorește să Îi dăm toate grijile și greutățile noastre, nu doar puțin din ele. Nimic nu este prea greu pentru El. Mântuitorul îngrijește de noi și dorește să ne poarte poverile. În fiecare zi este la dispoziția noastră, pentru a ne veni în ajutor în mersul prin lumea aceasta, în care nu găsim nicio mângâiere.