Sămânța bună
Creația
La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.
Geneza 1.1
În relatarea biblică despre creație, cu care începe Biblia, citim de trei ori că Dumnezeu „a creat“ (Geneza 1.1,21,27). De fiecare dată, această expresie indică spre faptul că a fost creat ceva care înainte nu era, nici măcar într-o formă asemănătoare.
Mai întâi Dumnezeu a creat cerurile și pământul (versetul 1). Acesta este începutul materiei. Din nimic, Dumnezeu a adus la existență ceva ce înainte nu era.
Mai târziu, Dumnezeu a creat animalele. A cincea zi de creație este introdusă prin cuvintele: „Să mișune apele de viețuitoare“ (versetul 20). S-ar putea spune și astfel: „să mișune … de sufletele vii ale viețuitoarelor“. Acesta este începutul vieții animalelor și, am putea spune, începutul sufletului. Animalele, de fapt, nu au un suflet nemuritor, dar au un suflet. Ele pot simți și se pot mișca independent.
La final, ca o încununare în creație, Dumnezeu l-a creat pe om (versetul 27). Acesta este începutul vieții omenești și totodată începutul duhului, pe care animalele nu îl posedă. Omul este o făptură înzestrată cu înțelepciune, care de la început a înțeles vorbirea și chiar a putut să vorbească (versetul 28).
Creația lui Dumnezeu indică spre faptul că fiecare lucrare omenească are granițele ei. Dumnezeu a făcut aici ceva ce niciun om nu poate face. Nimeni nu poate „să cheme cele ce nu sunt ca și cum ar fi“ (Romani 4.17). Niciun om nu poate să facă dintr-o materie moartă una vie.
Cât de maiestuoasă este puterea creației lui Dumnezeu! Și ce simplu devine totul dacă noi credem în Creatorul!