Sămânța bună
Când nu poți dormi (2)
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.
1 Ioan 1.9
Mama era acum moartă! Și ea, singura ei fiică, o rugase să meargă acasă în acea seară târzie!
Cât de vinovată se simțea tânăra! Ce remușcări de conștiință o chinuiau! Se simțea vinovată și înaintea lui Dumnezeu. El o va pedepsi odată pe drept pentru toate greșelile vieții ei! A început un timp groaznic pentru ea. O spirală de reproșuri o făcea să dispere.
Oare exista vreo scăpare? Dumnezeu a ajutat-o. El lucra de mult timp în viața ei. Cum? Acest lucru l-a înțeles mai târziu. La o brutărie era o vânzătoare care cu amabilitatea și cu liniștea ei a impresionat-o întotdeauna. Despre ea auzise cândva ocazional că era creștină. Tânăra și-a amintit acum de ea. Într-una din zile, când a cumpărat iarăși o pâine de la ea, s-a hotărât să-i vorbească. Vânzătoarea s-a arătat deschisă să o viziteze împreună cu soțul ei. Și atunci au discutat îndelung despre Biblie.
Dar tânăra nu s-a lăsat încurajată de mângâierea Bibliei. Vina ei era prea mare, iar reproșurile ei, prea grele. Oare erau valabile și pentru ea cuvintele Bibliei despre dragostea lui Dumnezeu, despre iertarea Lui și despre mântuirea veșnică? Mai târziu a înțeles că Hristos a venit pentru a-i salva pe cei pierduți ca ea și pentru a o curăți „de orice nedreptate“.
Pe când își povestea viața, se observa că în inima ei era bucurie. De acum putea spune cu siguranță: „Domnul Isus a murit din dragoste pentru mine. El a purtat și vina mea pe cruce“.