Sămânța bună
Am avut totul…
Ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?
Matei 16.26
Septimius Severus era protejatul împăratului-filosof Marcus Aurelius. În calitate de proconsul al Siciliei și apoi de guvernator al Panoniei Superioare, acesta, la moartea împăratului, sprijinit de legiunile militare, a ajuns la Roma, unde a urcat pe tronul imperial. Întreaga lui viață a fost închinată activității militare. Dorea să cucerească tot mai mult. Pe când se afla în Bitinia, într-o campanie militară, a fost rănit de moarte; avea 65 de ani. Aflat pe patul de moarte, și-a concentrat toate gândurile într-o tristă reflecție: „Am avut totul, dar asta nu-mi slujește la nimic!“.
Viața acestui bărbat de stat este comună tuturor oamenilor care nu-L cunosc pe Dumnezeu, a tuturor celor care refuză mântuirea prin jertfa Fiului Său. Omul se străduiește să strângă cât mai mult pentru viața aceasta, fără să se gândească la faptul că dincolo de mormânt există o altă viață. Această strădanie de a strânge tot mai mult pentru pământul acesta este o caracteristică a naturii moștenite de la strămoșii noștri. Străduința aceasta rea o are oricine; ea se găsește în natura noastră veche. De aceea, Mântuitorul dorește să ne dăruiască o altă natură, ale cărei năzuințe se află dincolo de acest pământ. Să nu uităm că suntem trecători! Lucrarea noastră înțeleaptă este să căutăm cele veșnice. De aceea, mai presus de orice, să fim preocupați de salvarea sufletului, care se obține prin credința în Isus Hristos!