Sămânța bună
Isus Hristos a murit și pentru păcatele mele!
Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați.
Isaia 53.5
Bătrânul era pe moarte. Preotul îl vizitase mereu, se rugase cu el și îi explicase că era păcătos. Dar cuvintele lui nu puteau să-l ajute pe bolnav: acesta devenea tot mai nefericit și tot mai disperat. Se căise cu mult timp în urmă de păcatele din viața lui și le recunoscuse înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Dar conștiința nu îi dădea pace. El nu găsise încă liniște.
Într-o duminică dimineața, preotul a trecut iarăși pe la bătrân. Neajutorat, văzând necazul acelui bolnav pe moarte, preotul i-a citit numai versetul din predica lui: „Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre“. — „Oprește-te!“, a strigat omul. „Într-adevăr, scrie acolo «pentru fărădelegile noastre»? Atunci Isus Hristos a murit și pentru păcatele mele! De ce nu mi-a spus nimeni până acum aceste cuvinte? Acum știu că păcatele mele sunt iertate și că sunt salvat.“ Puțin mai târziu a murit.
Preotul l-a întrebat pe un prieten de ce este atât de deosebit versetul acesta. Acela i-a răspuns: „Versetul cuprinde toată evanghelia! Tu nu trebuie să știi numai că ești un păcătos și că Hristos a murit – este prea puțin. Trebuie să știi că El a fost judecat pentru fărădelegile tale, că Fiul lui Dumnezeu «a purtat păcatele tale în trupul Său, pe lemn»“ (1 Petru 2.24).
În următoarea duminică, preotul a recunoscut în fața tuturor cât de orb fusese, că el studiase Biblia și că le-o explicase altora, în timp ce el nu o crezuse! Dar acum știa că Isus Hristos a murit și pentru păcatele sale!