Sămânța bună

Auto-îmbunătățire?
Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un leopard petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele?

Ieremia 13.23

Pietro Damiano a fost episcop de Asti. Era un ascet foarte sever: se îmbrăca în pânză de sac, postea, veghea și se ruga. Pentru a-și potoli patimile, se ridica noaptea din pat și stătea timp de mai multe ore într-un râu până ce picioarele îi înțepeneau de frig, după care petrecea restul nopții vizitând bisericile și recitând din Psaltire.

Ce spune Dumnezeu despre o astfel de metodă de auto-îmbunătățire? „Chiar dacă te-ai spăla cu leșie, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Stăpânul Domnul“ (Ieremia 2.22). Nimic nu este mai potrivnic adevărului de temelie al evangheliei decât gândul unei îmbunătățiri treptate a păcătosului prin diferite metode născocite de mintea omului. Născut în starea de păcat, omul trebuie să se nască din nou. Doar așa poate intra într-o stare după voia lui Dumnezeu.

Omul poate încerca să se îmbunătățească, să ia hotărârea de a se face mai bun în viitor, să-și schimbe stilul de viață; dar, prin toate acestea, nu va fi scos din vechea stare de păcat. Păcătosul poate fi un așa-numit „om religios“, poate încerca să se roage chiar, poate urma toate rânduielile bisericești și poate îmbrăca haina unei evlavii; dar nimic din toate acestea nu va putea schimba ceva la poziția lui înaintea lui Dumnezeu, decât recunoașterea stării de păcătos și acceptarea iertării Lui.