Sămânța bună
Nu-ți pierde nădejdea!
Căci Tu ești nădejdea mea, Stăpâne, Doamne; În Tine mă încred din tinerețea mea; pe Tine mă sprijin.
Psalmul 71.5,6
Pe lângă dragoste și credință, nădejdea este una dintre principalele caracteristici ale creștinismului. Nădejdea este definită ca fiind încrederea în sprijinul sau în ajutorul altuia, certitudinea că ceva va fi favorabil. Nădejdea este o forță care îți pune mintea să exploreze fiecare posibilitate și să depășească orice obstacol.
La bătrânețe, pictorul francez Henri Matisse a fost anchilozat de o artrită gravă. Când a fost întrebat de ce mai ia penelul între degetele-i umflate, a răspuns: „Durerea trece, frumusețea rămâne“.
Pe când lucra la pictarea Capelei Sixtine, Michelangelo a devenit așa de descurajat, încât a dorit să renunțe. Însă, în fiecare dimineață, nădejdea îl îndemna să urce din nou pe schelă, pentru a-și duce la capăt frumoasa lucrare.
Întreținerea nădejdii este unul dintre mijloacele cele mai bune împotriva otrăvii nemulțumirilor. Nădejdea, asemenea luminii, oricât de mică ar fi, înfrumusețează și înveselește drumul vieții; și cu cât noaptea devine mai întunecoasă, cu atât raza de lumină devine mai luminoasă. De aceea, cititorule, nu-ți pierde nădejdea! Poți supraviețui multor pierderi, însă moartea nădejdii îți paralizează sufletul. Nădejdea este o siguranță, o încredere deplină. Ultimul cuvânt al lui Dumnezeu pentru tine nu este niciodată suferință sau necaz, ci ajutor, mângâiere, bucurie. Prezența Domnului în descurajarea noastră rezolvă toate problemele și frământările noastre, mici sau mari.