Sămânța bună
Calea Domnului
Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El.
Isaia 53.5
Calea Domnului și Mântuitorului nostru pe acest pământ a fost o cale de suferință. Calvarul Său a început la ieslea Betleemului și a continuat până la Golgota, unde a fost răstignit între doi tâlhari pe o cruce între cer și pământ. În trecerea Sa pe pământ, Domnul Isus Hristos a simțit durerea umană. El, care a fost fără păcat, a trebuit să sufere din partea creaturii Sale.
Lucrarea Domnului Isus Hristos era necesară nu pentru a întoarce inima lui Dumnezeu spre păcătos, ci pentru a întoarce inima păcătosului spre Dumnezeu. Dar încă de la început, de când Domnul Isus a venit în lume, lumea nu L-a cunoscut, deși El Însuși era Creatorul tuturor lucrurilor. Toate lucrările Mântuitorului dădeau mărturie despre atotputernicia Sa, dar oamenii au trecut mai departe cu nepăsare și cu necredință. „Și aceasta este judecata: că Lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele“ (Ioan 3.19).
Dacă aceasta este starea cititorului, dorim să-i spunem că astăzi este ziua mântuirii. Să nu uităm că Mântuitorul a venit pe pământ să facă voia lui Dumnezeu, să îndepărteze păcatul nostru, jertfindu-Se pe Sine. Mântuitorul a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre pe cruce. Suferințele Mântuitorului – jertfa Sa – au rezolvat o dată pentru totdeauna problema apropierii omului de Dumnezeu.