Sămânța bună
Hristos în judecata dumnezeiască
Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu și asupra omului care Îmi este însoțitor!
Zaharia 13.7
Aceste cuvinte ale profetului Zaharia s-au împlinit când Isus Hristos a fost atârnat pe cruce. În acea zi s-a făcut deodată la amiază întuneric. În acel timp, sabia lui Dumnezeu s-a îndreptat împotriva Domnului Isus, pentru că El era împovărat cu păcatele noastre. Dumnezeul cel sfânt L-a pedepsit pe El în locul nostru, al celor care au acceptat mântuirea, pentru tot răul pe care l-am făcut.
Pentru ca Dumnezeu să poată menține sfințenia Sa și să ne scape de judecată, El a trebuit să-L pedepsească pe Mântuitorul pentru păcatele noastre. Pentru că Domnul Însuși nu a păcătuit niciodată și este fără păcat, El a fost în stare să devină Mijlocitorul nostru. Astfel El a luat în cele trei ore de întuneric locul nostru în judecata dumnezeiască. Ce îngrozitor a fost pentru El!
Isus Hristos a avut neîntrerupt în timpul întregii Sale vieți acceptul și recunoașterea lui Dumnezeu. Dar apoi a simțit cum sfântul Dumnezeu S-a pus împotriva Lui și L-a pedepsit pentru vina altora.
De la naștere, Isus a fost curat și sfânt. Cu toate că a trăit într-o lume rea și a fost înconjurat de păcătoși, păcatul nu L-a putut atinge. Și la cruce? Acolo El a purtat păcatele noastre în trupul Său (1 Petru 2.24)!
Domnul Isus a trăit tot timpul în părtășie netulburată cu Dumnezeu. Dar la sfârșitul celor trei ore de întuneric a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“ (Matei 27.46).