Sămânța bună

Eliberarea lui Petru
Deci Petru era păzit în temniță, iar adunarea nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

Fapte 12.5

Când Irod a pus să-l aresteze pe Petru, era sărbătoarea Azimelor. În loc să-l execute imediat, Irod l-a întemnițat, pentru a-l da în mâna iudeilor după sărbătoare. Dumnezeu S-a slujit de timpul care s-a scurs atât pentru a-i antrena pe frații din Ierusalim la rugăciune, cât și pentru a face evidentă puterea Sa, izbăvindu-l pe Petru, dincolo de toate precauțiile luate de Irod pentru a-i asigura paza. Ce poate omul împotriva lui Dumnezeu, a Cărui putere este gata să intervină când El găsește cu cale? Noi nu știm pentru ce Dumnezeu a permis ca Iacov să fie omorât; însă acest aparent succes al lui Irod I-a dat lui Dumnezeu ocazia de a-i arăta omului neputința lui. Biserica știa că Dumnezeu putea să-l izbăvească pe slujitorul Său. Prin mijloace omenești, Petru nu putea să scape.

Era și încă există o putere care nu ține seama de lanțuri, de gărzi și de ușile de fier. Este puterea lui Dumnezeu, căreia nimic nu-i poate sta în cale. Și cine face să lucreze această putere? Rugăciunea! Domnul Isus, care a zis: „Toate sunt cu putință la Dumnezeu“, a mai spus: „Orice veți cere în Numele Meu, voi face“ (Marcu 10.27; Ioan 14.13). Creștinii din Ierusalim știau aceasta și adunarea nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru Petru. Rugăciunea pune în evidență puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu poate lucra și fără rugăciunea creștinilor, dar El ne vrea gândurile și credința active înaintea Lui și acționând în acord cu El.