Sămânța bună

Hărnicia unui slujitor (1)
Amintirea celui drept este binecuvântată, dar numele celor răi putrezește. Cine are o inimă înțeleaptă primește poruncile.

Proverbe 10.7,8

Dumnezeu l-a folosit pe evanghelistul, profesorul și inginerul agronom Felix Neff (1797-1829) pentru a schimba situația morală, socială și economică a locuitorilor din văile și munții Alpi. Atât tatăl, cât și mama lui Felix Neff au fost necredincioși; dar viața fiului lor s-a schimbat radical prin credință. După pocăință, el a trăit o viață dăruită lui Dumnezeu în slujba altora, cu mare lepădare de sine și muncă asiduă pentru trezirea păcătoșilor din starea lor și întoarcerea lor la Dumnezeu. În tinerețe, Felix fusese ofițer în armata elvețiană și, deși avea perspectiva înălțării în rang, el nu era satisfăcut, fiindcă nu avea pacea sufletului.

Într-o zi a găsit o scriere pe care a citit-o și a recitit-o. Prin acea scriere scurtă, Dumnezeu l-a trezit pe Felix. Mai târziu, el a scris: „Când, după mii de hotărâri fără folos și după mii de eforturi zadarnice, am învățat în sfârșit că nimic bun nu locuiește în mine, am fost bucuros să citesc tot conținutul care zugrăvea cu deplin adevăr starea mizerabilă a inimii mele și îmi arăta în același timp singurul remediu eficient. Cu toată bucuria am primit vestea bună că noi trebuie să mergem de-a dreptul la Mântuitorul cu toată vina noastră, cu toată necredința și chiar cu toată lipsa noastră de pocăință“. Felix Neff voia să-și dedice în întregime viața vestirii evangheliei, ajutându-i pe cei care nu o cunosc să o poată cunoaște și să o primească. S-a dedicat Mântuitorului, punându-și viața la dispoziția Aceluia care a murit pe cruce pentru păcatele sale.