Sămânța bună
Întemnițarea lui Petru
După ce l-a prins și l-a pus în închisoare, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru soldați, cu gând ca, după Paști, să-l scoată.
Fapte 12.4
Vrăjmașul cel vechi, Satan, nu doarme niciodată. El mai stârnise prigoniri împotriva sfinților. Petru și Ioan fuseseră duși la închisoare și bătuți, iar Ștefan fusese omorât cu pietre. Din nou, Satan, văzând înaintarea evangheliei, a căutat să se împotrivească, îndreptându-și furia mai ales împotriva lui Petru. Împăratul Irod voia să facă pe placul iudeilor. El știa că nimic nu le plăcea mai mult iudeilor decât să-i vadă pe creștini prigoniți. Ce plăcere satanică! Cât de decăzută este ființa umană fără Dumnezeu! Starea aceasta arată cât de departe erau acei oameni de Dumnezeu. Probabil, spuneau „Doamne, Doamne“, dar inima lor era atrasă de ura satanică.
Ca să nu scape din închisoare, patru cete de câte patru ostași îl păzeau pe pașnicul Petru. Chiar și când dormea era legat cu lanțuri între doi soldați. Mai mult, niște păzitori erau așezați la ușă, iar aceasta era de altfel bine ferecată. Ce măsuri strașnice! Un om crud ca acest împărat se făcea cu ușurință plăcut iudeilor dacă îi omora pe cei pe care iudeii îi urau. Cu toate că Irod nu-i agrea pe iudei și invers, în ura lor comună ei se puneau totuși de acord, asemenea precedentului împărat Irod cu Ponțiu Pilat. Dacă unii oameni se unesc din ură împotriva Domnului Isus Hristos, harul lui Dumnezeu lucrează ca cei credincioși să se unească din iubire pentru Hristos, pentru rugăciune, pentru vestirea evangheliei și a virtuților minunate ale Celui ce i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.