Pâinea zilnică

...să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi...

Daniel 3:18

Dacă nu ai o cauză pentru care eşti gata să mori, atunci nu ai nimic valoros pentru care se merită să trăieşti. Eşti de acord? Am citit recent într-un ziar o listă a tinerilor din zona noastră care au murit în timpul Celui de-al doilea Război Mondial. Am simţit un fel de tristeţe citind numele fratelui meu Corneliu şi a cîtorva prieteni. M-am gîndit la ultima discuţie pe care am avut-o cu fratele meu cînd eram amîndoi acasă în concediu, înainte de-a pleca peste hotare. Eram asistent medical şi el ara tunar pe un bombardier de joasă altitudine. Ca şi cei mai mulţi soldaţi, nu se gîndea că va fi ucis în acţiune. Deşi ştia că se putea întîmpla, era nerăbdător să-şi ocupe locul în război. Sînt sigur că mi-ar fi spus că înfrîngerea nazismului şi a tuturor relelor produse de el, era o cauză pentru care se merita să mori.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru miile de bărbaţi care le-au urmat exemplul. Mulţi dintre noi trăim în societăţi democratice pentru că bărbaţi şi femei şi-au dat vieţile pentru a înfrînge tirania răului.

Atitudinea jertfitoare de sine pare că s-a pierdut cu totul azi. Mă îmbolnăvesc pur şi simplu cînd văd oameni demonstrînd purtînd pancarte: „Mai bine roşu decît mort", sau „Nu există nimic pentru care să merite să mori". În textul de azi, cei trei prieteni ai lui Daniel au fost gata să fie aruncaţi în cuptorul aprins, decît să se închine dumnezeilor păgîni. Pentru ei, adevărul era ceva pentru care se merita să mori.

într-o lume a minciunii şi a răului, trebuie să apărăm adevărul şi neprihănirea. Eşti gata să mori pentru aceasta? - H.V.L.

Am o singură viaţă ca să-mi dau

Mi-o ia, Isuse, Te rog eu mult.

Să nu mai am nimica pentru mine,

Ci numai voia Ta să o ascult. - Christiansen