Pâinea zilnică

Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte. Psalmul 27:10

Potrivit lui Henry Jacobsen, şase mineri scoţieni au fost nevoiţi să ia o decizie înfiorătoare. În timp ce lucrau la circa 500 de metri adîncime, stîlpii unei galerii au cedat, şi unui din colegii lor a fost surprins sub dărîmături. Imediat, apa şi noroiul a început să inunde galeria.

Minerii şi-au dat seama că, foarte curînd, toate galeriile de evacuare vor fi inundate şi vor fi blocaţi înăuntru, dacă nu vor fugi imediat. Cu o mare agonie şi sfîşiere de inimă cei şase au hotărît să-şi lase colegul sub dărîmături să moară, pentru a nu fi cu toţii înmormîntaţi de vii, în timp ce ar fi încercat să-l salveze. Au fost nevoiţi să-l abandoneze.

In contrast, Dumnezeu nu este niciodată forţat să uite nici măcar pe unul din copiii Săi. Indiferent cît de disperată poate să fie situaţia sau cît de grele vor fi problemele cu care ne confruntăm, Tatăl nostru Cel ceresc stă lîngă noi gata să intervină în cele mai mari nevoi ale noastre, cu înţelepciunea şi puterea Sa infinită. În nici o împrejurare şi niciodată EI nu va renunţa la cei pe care i-a cumpărat cu preţiosul sînge al Fiului Său. Poate că uneori ne simţim abandonaţi, dar nu vom fi niciodată părăsiţi.

David a scris în Psalmul 27 că el se bucură de grija suverană a lui Dumnezeu. El şi-a imaginat că dacă se va întîmpla chiar şi ceea ce este de neimaginat - să fie părăsit de mama şi tatăl său - Dumnezeu nu-l va părăsi niciodată.

Ai curaj, iubite creştine. Chiar dacă legăturile pământeşti şi prie- tenia umană vor cădea, El care te iubeşte cu o dragoste veşnică, va continua să poarte de grijă fiecărui copil din familia Sa. - P.R.V. Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine Şi nici o clipă singur nu mă laşi. Puterea Ta e taina ce mă ţine Din cei dintîi la cei din urmă paşi. - C. Ioanid

Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare din noi, în parte,

ca şi cum ar fi numai unul din noi

pe care să-l iubească.