Pâinea zilnică

16

Septembrie

Text: Psalmul 46

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru... Psalmul 46:1

PUTEREA LUI DUMNEZEU, NU A NOASTRĂ

Adevărul că Dumnezeu Se îngrijeşte de nevoile noastre stă ca un motto potrivit fiecărui credincios în Domnul Isus Cristos. Chiar în cele mai grele încercări, sfinţii tuturor veacurilor au găsit mîngîiere şi spijin în asigurarea că puterea lui Dumnezeu este mai mult decît suficientă pentru a face faţă oricărei adversităţi. Un transatlantic american a înfruntat o furtună deosebit de puternică în timpul traversării Oceanului Atlantic. În timp ce îşi îndeplinea slujba pe punte unul din marinari a fost pur şi simplu măturat şi aruncat în mare. Imediat ceilalţi membrii ai echipajului au lansat alarma: „Om la apă!" Un marinar a luat imediat un colac de salvare şi l-a aruncat peste bord. In cîteva momente a simţit o smucitură a funiei cu care era legat colacul. Încercînd să străpungă întunericul cu privirea, a strigat omului din valuri: „Ai funia?" A primit un răspuns slab: „Nu, funia mă are pe mine!" Marinarul extenuat îşi trecuse colacul pe sub braţe, dîndu-şi seama că nu avea puterea necesară să se agate de el.
În calitate de creştini, avem de-a face cu furtunile şi încercările vieţii, care adesea ne copleşesc. Ajungem la sfîrşitul puterilor. Chiar şi atunci cînd sîntem slabi în credinţă, ori cînd simţim că nu mai avem credinţă deloc, El ne sprijineşte şi ne ridică din disperarea noastră.
Cum ar trebui să-I mulţumim Domnului că nu trebuie să ne ţinem cu toate puterile noastre atunci cînd valurile durerii şi ale disperării se rostogolesc peste noi! Rezemîndu-ne pe Domnul şi bizuindu-ne pe promisiunile Cuvîntului Lui, putem supravieţui fiecărei crize. Puterea Lui şi nu a noastră, ne este suficientă.      - H.G.B.

Cumplit furtunile vieţii lovesc;
Purtat şi zdrobit, puterea-mi este sfîrşită.
Mă bizui atunci pe braţu-I ceresc
Şi-ajutorul ce-mi vine în clipa dorită. - D.J.D.

Cînd nu-ţi mai rămîne nimic decît Dumnezeu, vei descoperi că Dumnezeu este suficient.