Pâinea zilnică

21

Iunie

Text: Exod 16:1-16

şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, in slavă, in Isus Cristos. Filipeni 4:19

MICUL DEJUN DE LA DUMNEZEU

Lucrurile se anunţau triste pentru copiii din orfelinatul din Ashley Downs, condus de George Miuller. Era vremea micului dejun şi nu era nimic de mîncare. O fetiţă a unui bun prieten de al lui George Miuller era în vizită. Miuller a luat-o de mînă şi i-a spus: „Vino să vezi ce va face Tatăl nostru". În sala de mese, mesele lungi erau deja aşezate, cu farfuriile şi cănile pe ele. Nu numai că nu era mîncare în cămările orfelinatului dar nu erau nici bani în fondurile casieriei. Miuller s-a rugat: „Dragă Tată, Iţi mulţumim pentru ceea ce ne vei da de mîncare". Imediat s-a auzit o bătaie la uşă. Cînd au deschis uşa, în prag era brutarul din localitate. „Domnule Miiller, a spus el, nu am putut dormi astă noapte. Cumva mi-am dat seama că nu aveţi pîine pentru micul dejun, aşa că m-am sculat la ora 2 şi am copt pîine proaspătă. Iat-o." Miuller i-a mulţumit şi a dat slavă lui Dumnezeu. Curînd o nouă bătaie la uşă. Era lăptarul. I se rupsese căruţa chiar în poarta orfelinatului. A spus că doreşte să dea laptele pentru copii pentru ca să-şi poată goli căruţa şi s-o repare.
Cum de s-a putut ruga George Miuller cu atîta încredere? Pentru că văzuse de multe ori pînă atunci cum Dumnezeu purtase de grijă copiilor. C. H. Spurgeon a spus odată: „Nu ne putem imagina că El care ne-a ajutat în şase necazuri, ne va lăsa în al şaptelea". Cînd ne uităm în urmă şi vedem cum ne-a purtat Dumnezeu de grijă, credinţa ni se întăreşte. Cel care asigură micul dejun orfanilor nu ne va dezamăgi în încrederea noastră în El.      - P.R.V.

Mereu credincios Cuvintelor Sale,
Domnul ne poartă de grijă în toate.
Putem încrezători să mergem pe cale
Ştiind: rugăciunile ne sînt ascultate.         - D.J.D.

Credinţa aşteaptă de la Dumnezeu ceea ce este peste aşteptări.