Meditații Charles Spurgeon

13

Ianuarie

DIMINEAŢA

Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să-i aducă aur, dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber. 1 împăraţi 22:48

Corăbiile lui Solomon s-au întors în siguranţă, dar vasele lui Iosafat nu au ajuns niciodată în ţara aurului. Providenţa îi face să prospere pe unii şi frustrează dorinţele altora, în acelaşi scop şi prin aceleaşi mijloace, dar Marele Conducător este la fel de bun şi înţelept şi într-un caz şi în celălalt. Poate că, prin amintirea acestui text, avem astăzi harul să-L binecuvântăm pe Domnul pentru corăbiile sfărâmate la Eţion-Gheber, ca şi pentru cele încărcate cu binecuvântări temporare. Să nu-i invidiem pe cei care au mai mult succes şi să nu ne murmurăm nenorocirile de parcă am fi cei mai încercaţi din lume. Ca şi Iosafat, putem fi preţioşi în ochii Domnului, deşi planurile noastre sfârşesc în dezamăgire. Cauza ascunsă a pierderii lui Iosafat este demnă de studiat, fiindcă aceasta este rădăcina Multor suferinţe ale poporului lui Dumnezeu; cauza se află în alianţa cu o familie păcătoasă şi în prietenia cu păcătoşii. In 2 Cronici 20:37 aflăm că Domnul i-a trimis un profet care a spus: „pentru că te-ai unit cu Abazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea". Aceasta a fost o pedeapsă părintească, care pare să fi fost o binecuvântare pentru el, fiindcă în versetul următor textului nostru de dimineaţă îl găsim refuzând să îngăduie slujitorilor săi să navigheze pe corăbiile unui rege rău. Dumnezeu a vrut ca experienţa lui Iosafat să fie o avertizare pentru restul poporului, ca să evite să fie „înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi" (2 Corinteni 6:14). O viaţă nefericită este de obicei partea celor care s-au unit prin căsătorie sau prin alte legături cu cei din lume. O, fă-ne Doamne să avem atâta dragoste pentru Tine încât să fim „sfinţi, nevinovaţi, fără pată, despărţiţi de păcătoşi" (Evrei 7:26); fiindcă dacă nu vom fi aşa, ne putem aştepta să auzim spunându-ni-se „Domnul ţi-a nimicit lucrarea".

SEARA

Fierul de la secure a plutitpe apă. 2 împăraţi 6:6

Securea părea pierdută pentru totdeauna. De vreme ce era împrumutată, era în joc onoarea profeţilor şi se părea că numele Dumnezeului lor va fi compromis. Contrar tuturor aşteptărilor, securea a fost făcută să se ridice de pe fundul apei şi să plutească, fiindcă lucrurile imposibile oamenilor sunt posibile pentru Dumnezeu. Acum câţiva ani, am cunoscut un creştin care fusese chemat la o lucrare ce-i depăşea cu mult puterile. Părea atât de greu încât până şi ideea era absurdă. Totuşi fusese chemat s-o facă, şi credinţa lui a crescut cu această ocazie. Dumnezeu i-a onorat credinţa, a fost simţit ajutorul nevăzut şi „fierul a plutit". Un alt membru al familiei Domnului avea mari greutăţi financiare. Ar fi avut dreptul la toate despăgubirile, şi mult mai mult, dacă ar fi realizat o anumită parte din averea sa, dar fusese copleşit de o neaşteptată constrângere financiară. Ceruse ajutorul prietenilor, dar în zadar; credinţa 1-a condus atunci la Ajutorul sigur; în mod remarcabil, necazul a fost depăşit, paşii i-au fost lărgiţi şi „fierul a plutit". Un al treilea avea de a face cu un caz dureros de depravare.
Învăţase, respinsese, avertizase şi mijlocise, dar totul în zadar. La început, spiritul pământesc al vechiului Adam păruse prea puternic pentru rugăciunile reformatorului; sufletul încăpăţânat al păcătosului nu putea fi clintit. Apoi, după o agonie în rugăciune, sosi un răspuns din cer. Inima de piatră fusese sfărâmată; „fierul a plutit". Iubite cititor, care este cauza disperării tale? Ce te frământă în seara aceasta? Recunoaşte totul. Dumnezeul proorocilor este viu, şi gata să-şi ajute sfinţii. El nu va îngădui ca tu să pierzi un lucru bun. Crede în Domnul Oştirilor! Roagă-te în numele lui Isus, apropie-te de El, şi fierul va pluti, iar tu vei vedea mâna Domnului îndeplinind lucrări minunate pentru poporul Său. „Facă-ţi-se după credinţa ta" (Matei 9:29) şi vei vedea că fierul va pluti încă o dată.