Meditații Charles Spurgeon

27

Noiembrie

DIMINEAŢA

Marele preot Iosua stând în pirioare înaintea îngerului Domnului. Zaharia 3:1

În Iosua, marele preot, vedem o înfăţişare a fiecărui copil al lui Dumnezeu care a fost „apropiat prin sângele lui Christos" (Efeseni 2:13) şi a fost învăţat să se îngrijească de lucrurile sfinte şi să intre în ceea ce este acoperit de perdea. Isus ne-a făcut „împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu" (Apocalipsa 1:6), şi chiar şi aici pe pământ, exercităm preoţia unei vieţi consacrate şi a unei slujbe sfinte. Dar despre acest mare preot se spune că stătea „în picioare înaintea îngerului Domnului", adică stătea să slujească. Aceasta ar trebui să fie poziţia permanentă a oricărui credincios adevărat. Fiecare loc este acum templul lui Dumnezeu, şi poporul Său poate să-I slujească în slujba lor zilnică ca în casa Lui. Ei trebuie să fie întotdeauna gata de slujire, oferind jertfe spirituale de rugăciune şi laudă şi prezentându-se pe ei înşişi ca „o jertfă vie" (Romani 12:1). Dar observaţi unde stă să slujească Iosua: Înaintea îngerului lui Iehova. Numai printr-un mijlocitor pot cei săraci şi mânjiţi să devină preoţi pentru Dumnezeu. Eu prezint ce am în faţa mesagerului, îngerul legământului, Domnul Isus. Prin El, rugăciunile mele sunt primite; ele devin plăcute fiindcă sunt legate cu mănunchiuri de mirt, aloe şi casia din grădina lui Christos. Dacă nu îi pot aduce decât lacrimi, El le va pune în burduful Său, împreună cu propriile Sale lacrimi, fiindcă şi El a plâns odinioară. Dacă nu îi pot aduce decât gemete şi vaiuri, le va accepta ca pe o jertfă primită, fiindcă şi El a fost zdrobit odinioară, şi a gemut adânc în suflet. Eu însumi, stând în faţa Lui, sunt „primit în Prea Iubitul" (Efeseni 1:6), şi lucrările mele murdare, deşi sunt nişte obiecte de groază, pentru Dumnezeu prin ele însele, sunt primite ca o jertfă de bun miros. El este mulţumit, şi eu sunt binecuvântat. Iată, deci, poziţia creştinului - un „preot... stând în pidoare înaintea îngerului Domnului".

SEARA

Iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său. Efeseni 1:7

Există oare, în orice limbă, un cuvânt mai dulce pentru urechea păcătosului vinovat, decât cuvântul Iertare"? Este ca o notă de argint pentru prizonierul israelit. Fie ca steaua iertării, care străluceşte deasupra temniţei condamnatului, şi îi dă celui disperat o rază de nădejde în noaptea deznădejdii, să fie pururi binecuvântată! Este posibil ca păcatul, păcate ca al meu, să fie iertate - iertate toate şi pentru totdeauna? Iadul este partea mea ca păcătos. Nu există nici o posibilitate să scap de el atâta timp cât păcatul rămâne asupra mea. Poate să fie ridicată povara păcatului, şi să fie îndepărtate petele de sânge? Pot să se dărâme zidurile de piatră ale temniţei, şi uşile să sară din balamale? Isus îmi spune că pot fi nevinovat. Veşnic binecuvântată este descoperirea iubirii ispăşitoare, care îmi spune că iertarea este nu numai posibilă, ci şi asigurată pentru cei care se sprijină pe Isus. Eu cred în ispăşirea înfăptuită de Isus pe cruce. De aceea, păcatele mele sunt, în momentul acesta şi pentru totdeauna, iertate prin durerile şi moartea Sa înlocuitoare. Ce bucurie aduce iertarea! Ii dedic tot ce am Celui care, prin dragostea Lui nemeritată, a devenit Garantul meu şi m-a răscumpărat prin sângele Său. Ce bogăţii de har aduce iertarea! Să ierţi pe deplin, să ierţi imediat, să ierţi gratuit, să ierţi pentru totdeauna - este o constelaţie de minuni în această iertare. Când mă gândesc cât de mari erau păcatele mele, cât de dragi picăturile de sânge care m-au curăţat, şi cât de iubitoare metoda prin care am fost iertat, sunt copleşit de uimire şi dragoste slujitoare. Mă plec înaintea tronului care m-a absolvit, şi mă prind de crucea care m-a eliberat. Pentru tot restul vieţii, voi sluji Dumnezeului întrupat, prin care sunt iertat în seara aceasta.