Meditații Charles Spurgeon

20

Noiembrie

DIMINEAŢA

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa! Plângeri 3:58

Observă cât de pozitiv vorbeşte proorocul. El nu spune: „sper, cred, mă gândesc uneori că Dumnezeu apără pricina sufletului meu". Nu, el vorbeşte despre acest lucru ca despre o chestiune indiscutabilă. „Tu ai apărat pricina sufletului meu". Să ne scuturăm, deci, prin ajutorul Mângâietorului, de aceste îndoieli şi temeri care ne alungă pacea. Aceasta să fie rugăciunea noastră: vocea aspră şi croncănitoare a bănuielilor şi suspiciunii să fie în stare să vorbească clar, melodios şi plină de siguranţă. Observă cât de recunoscător vorbeşte proorocul, aducând toată slava lui Dumnezeu! Nu este nici un cuvânt care să se refere la el însuşi sau la apărarea sa. El nu atribuie eliberarea sa niciunui om, şi cu atât mai puţin meritelor sale; el spune „Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa". Creştinul trebuie să cultive un spirit recunoscător; după fiecare eliberare, trebuie să pregătim un cântec pentru Dumnezeul nostru. Pământul trebuie să fie ca un templu, plin de cântările sfinţilor recunoscători, şi fiecare zi trebuie să fie ca o căţuie plină de tămâia înmiresmată a recunoştinţei. Cât de bucuros este Ieremia, arnintindu-şi de bunătatea Domnului! Cât de triumfător îşi înalţă glasul! A fost închis într-o temniţă subterană, şi este considerat un prooroc care plânge; dar, chiar în cartea numită Plângeri, clar ca cântarea Mariei de pe Tabor, triumfător ca imnul Deborei care 1-a întâmpinat pe Barac cu Strigătul victoriei, auzim vocea lui Ieremia înălţându-se spre cer - „Tu ai aparat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa". Copiii ai lui Dumnezeu, căutaţi o experienţă vitală cu bunătatea Domnului. Când o aveţi, vorbiţi pozitiv despre ea, cântaţi cu recunoştinţă, şi strigaţi biruitor.

SEARA

Şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşează locuinţa în stânci. Proverbe 30:26

Conştienţi de slăbiciunea lor naturală, şoarecii de munte sc adăpostesc în crăpăturile stâncilor, şi sunt în siguranţă. Inimă, învaţă o lecţie de la cei „care nu sunt un popor puternic". Eşti la fel de slab şi de expus pericolului, ca şi şoarecii de munte. De aceea, fii înţelept şi caută-ţi un adăpost. Cel mai sigur adăpost se află în cetăţuia neschimbătorului Iehova, unde făgăduinţele Sale se înalţă ca nişte pereţi de piatră. Ar fi bine dacă te-ai putea ascunde întotdeauna în fortăreaţa glorioaselor Sale atribute, care garantează siguranţa celor care se încred în El. Binecuvântat să fie numele Domnului, fiindcă am făcut aşa, şi m-am adăpostit ca David în peştera Adulam (vezi 1 Samuw 22:1) — departe de cruzimea duşmanilor. Nu trebuie să descopăr acum binecuvântarea omului care îşi pune încrederea în Domnul. Fiindcă, cu mult timp în urmă, atunci când Satana şi păcatele mă urmăreau, am fugit la adăpostul Stâncii Isus Christos, şi în coasta Lui rănită am aflat un loc de odihnă. Inimi mea, aleargă din nou la El în seara aceasta, oricare ar fi durerea ta. Isus simte pentru tine; Isus te mângâie; Isus te va ajuta. Nici un monarh, în fortăreaţa lui de nepătruns, nu este mai sigur decât şoarecii de munte în vizuinile lor stâncoase. Căpitanul şi zece mii de care de luptă nu este mai protejat decât cel mic, care locuieşte în adâncurile munţilor. În Isus, cel slab este tare, şi cel neajutorat este în siguranţă. Nu ar fi mai puternic dacă ar fl uriaş, sau mai apărat dacă ar fi în cer. Credinţa îi asigură omului de pe pământ protecţia Dumnezeului din ceruri. Nu şi-ar putea dori ceva mai mult. Şoarecii nu pot construi un castel, dat se refugiază în cel construit deja. In acelaşi fel, eu nu-mi pot construi un adăpost, dar Isus ni l-a asigurat. Tatăl Său i L-a dat, şi Duhul Sfânt i L-a descoperit. Intru în el din nou în seara aceasta, şi sunt apărat de orice inamic.