Meditații Charles Spurgeon
12
Noiembrie
DIMINEAŢA
Incercarea credinţei voastre. 1 Petru 1:7
Credinţa neîncercată poate fi adevărată, dar este cu siguranţă puţină, şi va rămâne în acelaşi stadiu dacă nu va trece prin trei încercări. Credinţa nu prosperă niciodată mai bine decât atunci când totul este împotriva ei. Furtunile sunt învăţătorii ei, și fulgerele iluminatorul ei. Atunci când calmul domneşte pe mare, conduci corabia cum vrei, dar nu o poţi duce în port; pe un ocean adormit, dorm şi pânzele. Dar ia să se pornească vânturile, şi să se înalţe valurile. Chiar dacă corabia trosneşte, puntea e spălată de valuri şi catargul scârţâie sub greutatea pânzelor întinse, atunci se îndreaptă spre limanul dorit. Nici o Boare nu este atât de azurie ca cea care înfloreşte la poalele gheţarului. Nici o stea nu străluceşte mai puternic decât cele Care scânteiază pe cerul polar. Nici o apă nu are gust mai bun decât cea care izvorăşte din nisipul deşertului, şi nici o credinţă nu este mai preţioasă decât cea care trăieşte şi triumfă în necazuri. Credinţa încercată aduce experienţă. Poate că nu ţi-ai fi văzut slăbiciunea dacă nu ar fi trebuit să treci prin râuri, şi poate că nu ai fi cunoscut niciodată puterea lui Dumnezeu dacă nu te-ar fi susţinut în mijlocul valurilor. Credinţa creşte în trăinicie, siguranţă şi intensitate atunci când este lovită de necazuri. Credinţa este preţioasă, şi încercarea este la fel de preţioasă. Să nu-i descurajăm, totuşi, pe cei tineri în credinţă. Veţi avea destule încercări, fără să le căutaţi; partea întreagă vă va fi măsurată la timpul cuvenit. Între timp, dacă nu puteţi avea rezultatele unei lungi experienţe, mulţumiţi lui Dumnezeu pentru harul pe care îl aveţi. Lăudaţi-L pentru gradul de încredere sfântă la care aţi ajuns deja. Umblaţi conform acestei reguli, şi veţi avea tot mai multe binecuvântări de la Dumnezeu, până când credinţa voastră va urca munţii şi va cuceri imposibilităţile.
SEARA
În zilele acelea, Isus s-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Luca 6:12
Dacă a existat vreodată cineva care ar fi putut trăi fără rugăciune acela a fost Domnul nostru desăvârşit. Totuşi, nimeni nu s-a rugat atât de mult ca El! Atât de mare a fost dragostea Lui pentru Tatăl încât I-a plăcut să fie într-o permanentă părtăşie cu El. Atât de mare a fost dragostea Lui pentru poporul Său, încât a dorit să mijlocească necontenit pentru el. Viaţa de rugăciune a lui Isus este o lecţie pentru noi. El ne-a dat un exemplu, ca să putem păşi pe urmele Lui. Timpul de rugăciune pe care 1-a ales - noaptea - este admirabil. Era timpul liniştii, când nu avea să fie tulburat de mulţime; timpul de inactivitate, când toată lumea se oprise din lucru, în afară de timpul când somnul îi face pe oameni să-şi uite necazurile, şi să nu mai vină la El pentru ajutor. In timp ce oamenii aflau odihnă în somn, El se înviora prin rugăciune. Locul de rugăciune era întotdeauna bine ales. Era singur, într-un loc în care nu venea nimeni şi în care nimeni nu ÎI supraveghea. Astfel era eliberat de pretenţia fariseilor şi de întreruperile publicului. Dealurile acelea întunecate, tăcute erau un loc de rugăciune potrivit pentru Fiul lui Dumnezeu. Cerul şi pământul, încremenite în liniştea nopţii, au auzit gemetele şi suspinele Fiinţei misterioase în care erau unite. Durata implorării Sale este remarcabilă. Ceasurile lungi nu au fost prea lungi pentru El. Vântul rece nu i-a înfiorat devoţiunea. Întunericul aspru nu I-a întunecat credinţa, şi singurătatea nu i-a oprit perseverenţa. Noi nu suntem în stare să veghem cu El o ora, dar El a vegheat pentru noi nopţi întregi. Ocazia nopţii de rugăciune a lui Isus este remarcabilă.| Era momentul în care duşmanii Săi atinseseră culmea înverşunării, şi de aceea rugăciunea era adăpostul şi mângâierea Lui. La fel s-a întâmplat şi înainte de alegerea celor doisprezece ucenici, şi o asemenea rugăciune a fost calea de acces spre lucrarea Sa, vestitorul preoţiei Sale. Nu ar trebui să învăţăm de la Isus să fugim la rugăciune atunci când suntem încercaţi sau când avem noi îndatoriri în slujba învăţătorului? Doamne Isuse, „învaţă-ne să ne rugăm" (Luca 11:1).