Meditații Charles Spurgeon

3

Noiembrie

DIMINEAŢA

Căci iată, el se roagă. Fapte 9:11

Rugăciunile sunt observate imediat în ceruri. In momentul în care Saul a început să se roage, Domnul 1-a auzit In faptul acesta se află o mângâiere pentru orice suflet care se roagă în nenorocire. Cei sărmani, cu inima zdrobită, se pleacă adesea pe genunchi, dar nu pot decât să geamă şi să plângă. Totuşi, gemetele lor fac să răsune în cântare harpele cerului; lacrimile lor sunt strânse de Dumnezeu în tezaurul cerului. „Pune-mi lacrimile în burduful Tău" (Psalmi 56:8) sugerează că ele sunt strânse chiar atunci când curg. Cel care se teme să se roage cu glas tare este bine înţeles de Cel Prea înalt. Poate că, uneori, el priveşte doar spre cer cu ochii înlăcrimaţi, dar „rugăciunea este căderea unei lacrimi". Lacrimile sunt diamantele cerului; gemetele fac parte din muzica de la curţile lui Iehova şi sunt numărate cu „cele mai sublime cereri care ajung la Maiestatea din înălţime". Să nu crezi că rugăciunea ta va fi trecută cu vederea, oricât de slabă şi tremurând ar fi. Scara lui Iacov este înaltă, dar rugăciunile noastre sunt purtate de îngerul legământului şi urcă treptele cu siguranţă. Dumnezeul nostru ne aude rugăciunile, şi o face cu plăcere. El „îţi aduce aminte de strigătele cekr nenorociţi" (Psalmi 9:12). Într-adevăr, El nu vede privirile mândre şi cuvintele înfumurate, şi nu ia în seamă pompa şi măreţia regilor. El nu ascultă muzica marţială. El nu priveşte triumful şi mândria oamenilor. Dar, oriunde există o inimă plină de durere, buze care tremură în agonie, gemete adânci şi suspine sincere, inima lui Iehova este deschisă. El înseamnă totul în memoria Lui. El ne pune rugăciunile, ca pe nişte petale de trandafir, între paginile cărţii Sale de aducere aminte, şi, când cartea se va deschide la sfârşit, va izvorî din ea un parfum minunat.

Credinţa nu va cere semne şi minuni
Ca să se-ncreadă-n rugăciunile primite.
Marele Preot, şi ceata îngerilor buni
Aduc răspuns celor cu inimi chinuite.

SEARA

"Rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului. 2 Cronici 30:27

Rugăciunea este rezerva nesecată a creştinului, în orice situaţie, în orice stare. Când nu poţi folosi sabia, poţi să înalţi arma rugăciunii. Praful de puşcă se poate învechi, arcul poate slăbi, dar arma rugăciunii nu este niciodată depăşită. Leviatanul râde de pumnal, dar tremură în faţa rugăciunii. Sabia şi suliţa au nevoie să fie ascuţite, dar rugăciunea nu rugineşte niciodată şi, atunci când crezi că e ştirbită, taie cu cea mai mare putere. Rugăciunea este o uşă deschisă, pe care nimeni nu o poate închide. Demonii te pot înconjura din toate părţile, dar drumul în faţă este întotdeauna deschis. Atâta timp cât poţi înainta, nu vei cădea în mâinile duşmanilor. Nu putem fi învinşi niciodată prin blocade, escalade, mine sau furtuni, atâta timp cât cerul coboară în ajutorul nostru pe scara lui Iacov, ca să ne ajute în timpuri de nevoie. Rugăciunea nu este niciodată depăşită: vara sau iarna, ajutorul ei este preţios. Rugăciunea câştigă audienţă în cer în mijlocul nopţii, în mijlocul afacerilor, în fierbinţeala amiezii şi în umbrele înserării. In orice situaţie, în sărăcie, boala, întuneric, teamă şi îndoială, Dumnezeul legământului va primi rugăciunea ta şi îi va răspunde din locul Său sfânt Rugăciunea nu este niciodată zadarnică. Adevărata rugăciune are întotdeauna adevărata putere. Poate că nu vei primi întotdeauna ceea ce ai cerut, dar nevoile îţi vor fi împlinite întotdeauna. Când Dumnezeu nu răspunde copiilor Săi literal, El le răspunde în duh. Dacă ceri o hrană aspră, nu te vei bucura să primeşti cea mai fină faină? Dacă ceri sănătate trupească, te vei plânge dacă, în loc să te vindece fizic, El îţi va vindeca suferinţele spirituale? Nu este mai bine să ai crucea sfinţită, decât îndepărtată? În scara aceasta, nu uita să-ţi înalţi cererea şi nevoia, fiindcă Domnul este gata să-ţi împlinească dorinţele.