Meditații Charles Spurgeon
15
August
DIMINEAŢA
Într-o seară, când Isaac ieşise pe câmp să cugete în taină. Genesa 24:63
Isaac îşi petrecea timpul cu îndeletniciri admirabile. Dacă cei care petrec atât de multe ore în tovărăşii rele, lecturi uşuratice şi distracţii nefolositoare ar putea învăţa înţelepciunea, ar vedea că există o societate mai profitabilă şi mai interesantă în meditaţie, decât în deşertăciunile care au acum atâta farmec pentru ei. A, şti mai mult, am trăi mai aproape de Dumnezeu şi am creşte în har dacă am petrece mai mult timp singuri. Meditaţia rumegă şi extrage adevărata hrană din alimentele adunate de minte pretutindeni. Atunci când Isus este tema, meditaţia este într-adevăr dulce. Isaac a văzut-o pe Rebeca în timp ce era cufundat în gânduri; mulţii alţi au găsit iubirea în acelaşi fel. Şi locul ales de Isaac era admirabil. Pe câmp, avem o lume întreagă de studiat. De la cedru la isop, de la măreţul vultur la umilul cosaş, de la întinderea albastră a cerului la picătura de rouă, toate lucrurile sunt pline de învăţături; şi atunci când ochii ne sunt deschişi de Dumnezeu, învăţătura pătrunde în minte mai repede decât orice carte. Cămăruţele noastre nu sunt la fel de sănătoase, sugestive, plăcute şi inspiratoare, cum este câmpul. Să nu socotim nimic neînsemnat sau necurat, ci să simţim că toate lucrurile arată spre Făcătorul lor, şi întreg câmpul va Străluci. Alegerea timpului de meditaţie era de asemenea înţeleaptă. Timpul asfinţitului învăluie ziua într-o cortină care permite sufletului să-şi lepede grijile lumeşti şi să se îndrepte Spre părtăşia cerească. Gloria soarelui care apune ne stârneşte mirarea, şi solemnitatea nopţii care se apropie ne trezeşte evlavia. Dacă treburile acestor zile îţi vor permite, ar fi bine, dragă cititorule, să pui deoparte o oră în care să te plimbi pe câmp la apus; dacă nu, Domnul este şi în oraş, şi se va întâlni cu tine în casă sau pe străzile aglomerate. Lasă-ţi inima să se întâlnească cu El.
SEARA
Vă voi da o inimă de carne. Ezechiel 36:26
Inima de came" se cunoaşte, mai întâi, prin sensibilitatea faţă de păcat Nutrirea gândurilor necurate sau îngăduirea unor dorinţe rele, chiar şi pentru un moment, este destul ca să îndurereze inima de came. O inimă de piatră (vers. 26) va spune că o asemenea fărădelege nu înseamnă nimic, dar inima de came nu va suporta
Dacă m-abat de la cărarea legiuită
Indreaptă-mă, Isuse, de îndat';
Şi fă-mă să-mi plâng viaţa chinuită
Căci inima ta bună am îndurerat
In al doilea rând, inima de carne este atentă la voia Domnului Voia firii este foarte arogantă; este greu să se supună voinţei lui Dumnezeu. Totuşi, atunci când ţi se dă o inimă de came, voinţa tremură ca o frunză la fiecare răsuflare a cerului şi se înclină ca o salcie la fiecare adiere a Duhului lui Dumnezeu. Voinţa firească este ca un fier rece, întărit, care nu poate fi turnat în formă. Totuşi, voinţa firească, ca şi metalul topit, este modelată de mâna harului. In al treilea rând, în inima de carne există sensibilitatea afecţiunii. Inima întărită nu îşi iubeşte Răscumpărătorul, dar inima reînnoită arde de afecţiune pentru EL. Inima întărită este egoistă şi întreabă rece: „de ce să plâng pentru păcat? De ce să II iubesc pe Domnul?" In contrast, inima de came spune: „Doamne, Tu ştii că te iubesc (loan 21. 15). Ajută-mă să te iubesc mai multi" Multe sunt privilegiile acestei inimi reînnoite. Acolo odihneşte Duhul Sfânt Acolo locuieşte scumpul Domn Isus. Inima reînnoită este gata să primească fiecare binecuvântare spirituală, şi fiecare binecuvântare vine în ea. Ea aduce roade cereşti spre onoarea şi lauda lui Dumnezeu. De aceea, Domnul găseşte plăcere în ea O inimă sensibilă este cea mai bună apărare împotriva păcatului şi cea mai bună pregătire pentru cer. O inimă reînnoită stă în tumul de veghe aşteptând venirea Domnului. Tu ai „o inimă de carne"?