Meditații Charles Spurgeon

1

August

DIMINEAŢA

Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere. Rut 2:2

Creştin trist şi descurajat, vino şi adună spice de pe câmpul făgăduinţei. Aici este belşug de făgăduinţe preţioase, care îţi împlinesc toate nevoile. Ia-o pe aceasta: „trestia frântă n-o va zdrobi, si mucul care arde încă, nu-l va stinge" (Isaia 42:3). Se potriveşte cu cazul tău? O trestie slabă şi neajutorată; o trestie frântă, din care nu se mai poate cânta; o trestie mai slabă decât slăbiciunea; o trestie neînsemnată şi totuşi, El nu te va zdrobi. Din contră, te va lega şi te va întări. Tu eşti ca un muc care arde. Nici lumină şi nici căldură nu vine de la tine, dar El nu te stinge. El va sufla cu îndurare asupra ta, până când te va transforma în flacără. Mai vrei un spic? „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi si împovăraţi, si Eu vă voi da odihnă" (Matei 11:28). Ce cuvinte de invitare! Inima ta este delicată, şi învăţătorul ştie; de aceea, îţi Vorbeşte cu blândeţe. Nu vrei să îl asculţi, şi să vii chiar acum la El? Mai ia o mână de spice: „nu te teme de nimic... căci Eu îţi vin în ajutor — zice Domnul — şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău" (Isaia 41:14). Cum poţi să te mai temi, cu o asemenea asigurare? Poţi să aduni zece mii de spice aurite ca acesta! „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă" (Isaia 44:22). Sau aceasta: „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna" (Isaia 1:18). Sau aceasta: „şi Duhul şi Mireasa zic: vino. Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vietii fără plată" (Apocalipsa 22:17). Lanul învăţătorului nostru este foarte bogat; priveşte snopii de făgăduinţe. Aţinteşte-ţi privirile asupra lor, sărmane credincios slăbit! Adună-le, şi păstrează-le, fiindcă Isus te invită să le iei. Nu te teme; crede numai! Adună aceste făgăduinţe, îmblăteşte-le prin meditaţie, şi hrăneşte-te din ele cu bucurie.

SEARA

Incununezi anul cu bunătăţile tale. Psalm 65:11

Tot timpul anului, în fiecare oră şi în fiecare zi, Dumnezeu ne binecuvântează din belşug. Când dormim şi când suntem treji, îndurarea Lui ne însoţeşte. S-ar putea ca soarele să nu strălucească, dar Dumnezeul nostru nu încetează niciodată să trimită raze de iubire copiilor Săi. Ca un râu, îndurarea Sa ne înconjoară întotdeauna cu o plinătate la fel de inepuizabilă ca şi natura Lui. Ca şi atmosfera care înconjoară mereu pământul şi susţine întotdeauna viaţa omului, bunătatea lui Dumnezeu înconjoară toate creaturile Sale. În ea, ei trăiesc, se mişcă şi supravieţuiesc, ca în elementul lor. Asemeni soarelui de vară, care ne bucură cu razele sale mai calde şi mai strălucitoare, asemeni râurilor care se umflă după ploaie, asemeni atmosferei care este uneori mai proaspătă, mai înviorătoare şi prietenoasă decât înainte, la fel este şi îndurarea lui Dumnezeu. Şi ea are orele ei de aur, zilele ei de surplus când Domnul îşi măreşte harul în faţa fiilor oamenilor. Printre binecuvântările Sale, zilele speciale de recoltă sunt un anotimp special de belşug de îndurare. Este gloria toamnei,, prin care darurile providenţei sunt depozitate din belşug. Este anotimpul realizărilor, ţinând seama de faptul că tot ce a fost înainte a însemnat doar speranţă şi aşteptare. Mare este bucuria recoltei. Fericiţi, sunt secerătorii care îşi umplu braţele cu dărnicia cerului. Psalmistul ne spune că recolta este încununarea anului. Cu siguranţă că aceste îndurări regale aşteaptă mulţumiri regale! Să-i oferim mulţumiri prin expresii tăcute de recunoştinţă. Fie ca sufletele noastre să-şi amintească şi să mediteze la bunătatea Domnului. Apoi să II lăudăm, slăvind şi mărind numele Său, din bunătatea cărui izvorăşte orice îndurare. Să-L preamărim pe Dumnezeu punându-ne darurile în slujba Sa. O dovadă practică de recunoştinţă este o mulţumire specială oferită Domnului recoltei.