Meditații Charles Spurgeon

31

Iulie

DIMINEAŢA

Eu în ei Ioan 17:23

Dacă astfel este uniunea care există între sufletele noastre şi persoana Domnului, cât de adânc şi larg este canalul comuniunii! Acesta nu este o conductă îngustă prin care îşi croieşte drum un pârâiaş. Este un canal de o incredibilă adâncime şi lăţime, prin care poate curge un mare volum de apă vie. Iată, El a aşezat o uşă deschisă înaintea noastră; să nu ezităm să intrăm. Această cetate a comuniunii are multe porţi de mărgărit. Fiecare poartă este dintr-un singur mărgărit şi stă larg deschisă ca să putem intra, asigurându-ne că suntem bine-veniţi. Dacă nu ar fi decât o deschizătură îngustă prin care să vorbim cu Isus, ar fi un mare privilegiu să auzim un cuvânt de prietenie prin poarta îngustă. Cât de binecuvântaţi suntem să avem o asemenea intrare! Dacă Domnul Isus ar fi departe de noi, cu multe mări furtunoase între noi, am fi tânjit să trimitem un mesager la El să-I ducă dragostea noastră şi să ne aducă veşti de la casa Tatălui. Dar observă bunătatea Lui: El şi-a construit casa lângă uşa noastră; ba, chiar mai mult, El locuieşte cu noi şi se adăposteşte în bietele noastre inimi umile, ca să poată avea o legătură permanentă cu noi. O, ce nebuni trebuie să fim, să nu vrem să trăim în comuniune cu El! Când drumul este lung, Meticulos şi dificil, nu trebuie să ne mirăm că prietenii se întâlnesc rar, dar dacă locuiesc împreună, îl va uita Ionatan pe David? O soţie poate să îndure să nu vorbească cu soţul multe zile dacă acesta este plecat în călătorie, dar dacă ar şti că se află undeva în casă, nu ar putea suporta să stea departe de el. De ce nu te aşezi la ospăţul din via Sa, credinciosule? Caută-L pe Domnul, fiindcă este aproape. Imbrăţişează-L, fiindcă El este Fratele tău. Ţine-L strâns, fiindcă este Mirele tău. Păstrează-L lângă inima ta, fiindcă El este carnea din carnea ta.

SEARA

Ateştia sunt cântăreţi... scutiţi de alte slujbe, pentru că lucrau zi şi noapte. 1 Cronici 9:33

Era bine ca imnurile sfinte din templu să nu înceteze niciodată. Cântăreţii II lăudau continuu pe Domnul a cărui îndurare durează pentru totdeauna. Aşa cum îndurarea nu încetează ziua şi noaptea, nici muzica nu trebuia să-şi înceteze lucrarea sfântă. Inimă, există o lecţie pentru tine în cântările neîncetate din templul Sionului. Şi tu eşti un datornic constant. Ai grijă ca recunoştinţa şi iubirea ta să nu slăbească niciodată. Lauda Domnului este mereu prezentă în ceruri, care va fi locuinţa ta finală; învaţă să practici laudele veşnice. Aşa cum soarele învăluie pământul în lumină, şi trezeşte credincioşii recunoscători la imnurile de laudă de dimineaţă, la fel, prin preoţia sfinţilor, lauda eternă este ţinută mereu. Aceste laude îmbracă globul nostru într-o mantie de recunoştinţă, şi îl încercuieşte cu o cingătoare aurită de cântec. Domnul merită întotdeauna să fie lăudat pentru ceea ce este, pentru lucrarea de creaţie şi providenţa Sa, pentru bunătatea Sa faţă de oameni, şi mai ales pentru incomparabilul act de răscumpărare şi toate binecuvântările care decurg din el. Este întotdeauna bine să-L lăudăm pe Domnul. Acest lucru ne înveseleşte ziua şi ne luminează nopţile; el luminează munca şi uşurează durerea, împrăştie o strălucire sfinţită peste bucuria pământească, şi o împiedică să ne orbească cu lumina ei. Nu avem nimic pentru care să cântăm acum? Nu putem înălţa o cântare pentru bucuriile prezente, eliberările trecute şi speranţele viitoare? Pământul îşi aduce roadele verii: fânul este cosit, boabele aurii de grâu aşteaptă secerătoarea, şi soarele, zăbovind în strălucire deasupra pământului încărcat de rod, scurtează intervalul de întuneric, pentru ca noi să putem prelungi orele de închinare. Fie ca dragostea noastră pentru Isus să ne facă să încheiem ziua cu un psalm de bucurie sfântă.