Meditații Charles Spurgeon

16

Iulie

DIMINEAŢA

În toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia. Exod 16:21

Munceşte ca să-ţi menţii sensul deplinei dependenţe de voia Domnului şi plăcerea pentru permanenţa celor mai bogate desfătări. Nu încerca niciodată să te hrăneşti cu mana veche sau să cauţi ajutor în Egipt. Toate trebuie să vină de la Isus, sau eşti ruinat pentru totdeauna. Vechile ungeri nu vor ajunge până la sufletul tău; capul tău trebuie să fie uns cu ulei proaspăt picurat din cornul aurit al sanctuarului, sau slava va conteni. Astăzi s-ar putea să fii pe vârful muntelui lui Dumnezeu, dar Cel care te-a pus acolo trebuie să te ţină acolo; altfel, te vei cufunda mult mai repede decât ai visat. Muntele tău stă neclintit doar atunci când este aşezat de El; dacă el îşi ascunde faţa, te vei tulbura curând. Dacă Mântuitorul vrea, nu există nici o fereastră spre cer pe care să nu ţi-o poată întuneca într-o clipă. El poate tulbura bucuria din inima ta, lumina din ochii tăi, şi puterea vieţii tale. In mâna Sa se află liniştea ta şi, dacă este voia Lui, te poate părăsi. Domnul nostru este hotărât să ne facă să ne simţim şi să ne recunoaştem dependenţa, fiindcă EL ne permite să ne rugăm doar pentru „pâinea noastră cea de toate zilele" (Matei 6:11), şi ne promite doar că „puterea ta să ţină cât zilele tale" (Deuteronom 33:25). Nu este cel mai bine pentru noi să fie totul aşa, ca să ne prezentăm adesea în faţa tronului Său, şi să ne amintim constant de iubirea Lui? O, cât de bogat este harul care ne hrăneşte în mod continuu şi nu se opreşte din cauza nerecunoştinţei noastre! Ploaia de aur nu încetează niciodată; norii de binecuvântare întârzie mult deasupra caselor noastre. O Doamne Isuse, ne plecăm la picioarele Tale, conştienţi de neputinţa noastră de a face ceva fără Tine, şi în fiecare favoare pe care o vom primi, Iţi vom lăuda Numele binecuvântat şi vom recunoaşte iubirea Ta nesfârşită.

SEARA

Tu te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărâna lui. Psalmi 102:13-14

Un om egoist aflat în necaz este foarte greu de mângâiat, fiindcă izvoarele mângâierii se află cu totul în interiorul lui; când este trist, toate izvoarele seacă. Dar un creştin plin de dragoste şi generozitate are alte izvoare care să-1 binecuvânteze cu mângâiere, în afară de cele din interiorul lui. Mai întâi, el poate să meargă la Dumnezeu şi să găsească ajutor abundent acolo; poate descoperi motive de mângâiere în lucrurile legate de lume în general, de ţară şi, mai ales, de biserică. David era extraordinar de îndurerat în momentul în care a scris psalmul din care a fost luat textul nostru. El scrie „semăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din dărâmături, nu mai pot dormi, şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş" (Psalmi 102:6-7). Singura lui mângâiere era gândul că Dumnezeu se va „scula, şi va avea milă de Sion". Chiar dacă David era trist, Sionul va prospera. Nu conta cât de jalnică era condiţia lui, Sionul se va ridica. Creştine, învaţă să te mângâi cu lucrarea lui Dumnezeu pentru biserică. Nu ar trebui să iubeşti şi tu ceea ce iubeşte atât de mult Domnul tău? Chiar dacă drumul tău este întunecat, nu poţi să te încurajezi cu triumfurile crucii şi înaintarea adevărului? Necazurile noastre personale vor fi uitate atunci când vom vedea nu numai ce a făcut şi ce face Dumnezeu pentru Sion, dar şi lucrurile glorioase pe care le va face pentru biserică. Credinciosule, încearcă această reţetă oricând te cuprinde tristeţea şi durerea: uită de tine şi grijile tale mărunte, şi caută binele şi prosperitatea Sionului. Când îţi pleci genunchiul în rugăciune în faţa Domnului, nu-ți limita cererile la cercul îngust al vieţii tale, oricât de încercat ai fi. înalţă rugăciuni pentru prosperitatea bisericii. „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului" (Psalmi 122:6), şi sufletul tău va fi împrospătat